O ZI ALBA , UNA NEAGRA
Vreau sa vorbesc in acest articol despre alb si negru, sus si jos, yin si yang , plin si gol, bine si rau, adica despre viata, vazuta prin ochii mei bineinteles. Totul, dar absolut totul are doua taisuri, nimic nu e ceea ce pare si intotdeauna vor exista doua parti ale povestii, fiindca depinde din ce unghi privesti. Ok, n-o sa va ametesc atat de tare, dar am sa scriu putin despre zilele din viata noastra …
Pentru mine nici o zi nu e ca alta, azi simt intr-un fel, gandesc intr-un fel, maine poate exact opusul.
E drept ca ne formam de-a lungul timpului un set de valori dupa care incercam sa ne ghidam, dar ne si contrazicem constant.
Poate asta este si frumusetea vietii, ca suntem intr-o continua evolutie si schimbare, nu stiu, insa eu una cam tot ce am zis ca n-o sa fac niciodata, am facut deja. Ma abtin sa mai zic ca eu n-o sa fac niciodata asa pentru ca nu sti in ce situatii ajungi si cum te duce viata.
La mine zilele lunii vin in culori, cele mai multe sunt albe, roze si albastre dar din pacate mai apare si cate una neagra, iar aici am sa vorbesc doar despre cele albe si cele negre fiindca sunt la poli opusi.
Mmmda… si cum se manifesta o zi neagra, pentru ca tocmai am una. In primul rand este in stransa legatura cu vremea, cu fazele lunii, cu perioada de menstruatie si bineinteles cu situatia financiara.
De azi de dimineata mintea mea vorbeste intruna, dar nu-mi spune nimic deosebit, incerc sa o ignor. Se duce catre lucruri, actiuni sau persoane care imi dau acel sentiment de nemultumire.
Ma uit in oglinda, nu imi place ce vad, prea batrana ma simt si nu pot sa zambesc.
Privesc in jur si am tendinta sa analizez ceea ce fac, cum ma comport si cum ii fac sa se simta pe cei din preajma mea. Este o stare usor depresiva, incerc sa vad partea frumoasa a vietii si nu reusesc.
Sunt foarte multe lucruri pe care le-as schimba la mine sau ma rog, momentan vad doar lucruri care ma nemultumesc, dincolo de partea fizica, acolo deja mi-ar lua zile intregi sa povestesc.
Ca mama simt ca cer prea mult, ca partenera sunt mult prea dificila, ca si prietena pot fi superficiala uneori, iar ca si sora sau fiica sunt mai mult absenta.
Vorbesc mult prea mult si mult prea repede, vorbesc peste ceilalti si trag concluzii pripite, adica incerc sa gandesc in locul celorlalti si sa presupun ce vor sa spuna.
Nu ascult suficient!
Ma grabesc, sunt agitata si mult prea masculina, uit sa fiu delicata si sa am rabdare…
Am descoperit ca in zilele negre dezvolt un soi de teama inexplicabila atunci cand ma urc la volanul automobilului. Nu reusesc sa ma concentrez, nu am incredere in mine, e ca si cand nu stapanesc automobilul si ma las condusa de el. Vad sofatul ca pe o corvoada, nu mi se coreleaza comenzile. Stiu ca nu stau foarte bine la capitolul atentie distributiva, dar in zilele negre sunt total pe langa subiect, ma intreb serios cum de mi-au dat permisul de conducere.
Cand am o zi din asta, am impresia ca totul este inutil. Ca nimic nu este real si ca lipseste substanta. Caut argumente pro si contra referitoare la tot, argumente care la un moment dat ajung sa se bata cap in cap.
Daca in ultimii ani am ajuns sa nu mai cred in nimic din tot ceea ce credeam in urma cu cativa ani, acum fenomenul asta s-a extins cumva asupra a tot ceea ce ma inconjoara. Si ma refer aici la casatorie, religie, prietenie, sex, cariera, bani.
Singura mea constanta este ca Dumnezeu exista si exista in fiecare dintre noi ca si energie.
Apoi, intr-o zi neagra, te gandesti ca ai venit pe lume si nu ai avut timp pentru pasiunile tale. Ca ai fi vrut sa lasi ceva in urma, sa faci o diferenta, sa ajuti mai mult si simti ca n-ai facut nimic din toate astea…
Cum spuneam, sunt argumente pro si contra cu privire la tot ce ne inconjoara. Si atunci ti se pare greu sa iti fixezi un set de valori, de teama ca mai tarziu acel set de valori va fi doborat de experientele ce au loc in viata ta ulterior.
Ei, cam asta este starea in care ma afund cand am o zi neagra, nemultumire, apasare, confuzie, incertitudine.
Si cand ajung in punctul cel mai jos, dupa ce am terminat de plans toate lacrimile si mi-am varsat toata nemultumirea, raman in minte cu o singura intrebare, daca mai are rost sa continui, din moment ce nimic nu este real, constant si sigur.
Cred ca tuturor ni se intampla sa nu mai vedem luminita de la capatul tunelului la un moment dat. Eu de-a lungul timpului m-am luptat sa gasesc o solutie de a nu mai intra in tunel sau de a nu zabovi prea mult pe acolo si tind sa cred ca am gasit-o! 🙂
Sper din suflet sa va fie de folos gandurile mele, daca vreodata ajungeti la intrebarea :“Mai are rost sa continui?”
Acum stiu ce am de facut cand ma bantuie aceasta intrebare. Am invatat sa ma detasez, sa ma transpun intr-un plan superior, de unde imi privesc viata ca si cum as fi la cinema. Vad filmul vietii mele si chiar daca nu sunt multumita pe deplin de ceea ce vad, totusi nu vreau sa il opresc inainte sa se termine. Trebuie sa vad finalul! Daca il opresc inainte, adica daca aleg sa ma sinucid, atunci cine stie ce pierd, poate filmul vietii mele de acum inainte este menit sa primeasca un premiu Oscar. Poate ca totusi, magia exista si voi gasi formula de a face zilele negre sa dispara, poate ca visele mele chiar se vor implini.
In general cand mi se intampla asta astept cu nerabdare sa treaca ziua, iar cand ziua neagra este pe sfarsite tot ce imi doresc este sa merg la culcare. Iubesc noaptea! Noaptea transforma lucrurile. Imi spun in gand ca maine am sa fiu alta, o noua eu, pozitiva, zambitoare si dornica de viata!
Si iata cum prin faptul ca am ales sa scriu azi despre acest subiect, incepe sa mi se schimbe ziua, dintr-o data parca lumina a dat buzna inlauntrul meu.
Pana la urma secretul este sa constientizezi starea, sa constientizezi ca ai o zi neagra. Atat timp cat ajungi sa o accepti, sa o intelegi si sa o vezi ca parte dintr-un intreg, atunci nimic nu mai pare atat de negru. As merge si mai departe si as spune ca trebuie sa ajungi sa o iubesti. Da, sa iubesti ziua neagra atunci cand vine.
Recunosc ca acum cativa ani aveam mai multe zile negre decat am in prezent. Ajungeam chiar si la sase, sapte zile, una dupa alta, practic o saptamana neagra. Dar, am inceput sa ma analizez, sa ma descopar, sa ma accept, sa imi iert trecutul, sa nu-mi mai fie teama de viitor si sa ma iubesc, sa vreau sa fiu fericita.
O saptamana neagra insemna nefericire, insemna timp din viata mea pierdut asculandu-mi gandurile, fiind sclava mintii mele….
O saptamana neagra insemna nefericire, insemna timp din viata mea pierdut asculandu-mi gandurile, fiind sclava mintii mele….
Astfel, daca am reusit pana la varsta de 34 de ani sa comasez o perioada depresiva de o saptamana intr-o singura zi, adica sa transform o saptamana neagra intr-o zi neagra, am speranta ca pe acelasi principiu, intr-o zi voi reusi sa transform o zi neagra intr-o ora neagra sau si mai bine intr-un minut!
Exista un citat care spune asa: “Viata este ca un pian. Clapele albe reprezinta momentele fericite, iar clapele negre momentele triste. Pe masura ce inaintezi in viata, aminteste-ti ca si clapele negre au rolul lor in melodia vietii tale.”
Sunt de acord ca si zilele negre au rostul lor, ele ne ajuta sa le apreciem mai mult pe cele albe si uneori, din atata amaraciune reusim sa aflam raspunsul la multe intrebari.
Zilele negre insa, n-ar trebui sa predomine. Putem avea zile albastre in care tristetea si melancolia sa fie prezente, dar nu negre, viata e prea scurta ca sa ne-o petrecem intr-un tunel intunecat, parerea mea. Nu vad de ce si-ar dori cineva sa traiasca asa.
Si fiindca tot ma simt mai bine, sa vorbim putin despre zilele albe si despre cum se manifesta ele in general.
Cand am o zi alba ma bucur ca respir, ca aud greierii seara cand ies pe terasa din fata casei, ma bucura simplul fapt ca imi duc fetita de mana la scoala dimineata.
Nu vad probleme si griji in absolut nimic, ma simt intrega si simt ca am de toate.
Ma uit in jurul meu si vad frumusete si abundenta peste tot. Imi zambeste sufletul constant si eman iubire si incredere prin toti porii.
Incepe sa imi placa la mine si faptul ca sunt aeriana si dificila, sufocanta si superficiala. Pana la urma astea sunt doar etichete pe care mi le pun singura, cei din jurul meu inca nu s-au plans de nici una dintre aceste trasaturi. Nu stiu, probabil au invatat sa ma accepte asa cum sunt si sa nu ma bage in seama atunci cand am o zi neagra sau poate calitatile mele acopera aceste defecte.
Acolo unde consider ca trebuie sa schimb ceva, fac tot posibilul sa schimb, poate nu-mi iese din prima, dar perseverez pana cand am rezultate.
In zilele albe ma urc la volan si plutesc pe sosele, sunt atenta si in control. Mi se pare totul atat de simplu, distractiv si interesant. Ajung chiar sa imi pastrez calmul si sa imi placa sa petrec ore intregi in traficul din Bucuresti.
Iar referitor la religie, casatorie, prietenie, cariera si bani, le amestec pe toate intru-un bol si torn peste ele iubire. Pentru ca viziunea mea intr-o zi alba este ca orice pe lumea asta trebuie sa porneasca din iubire si sa aiba ca scop iubirea! Daca vreodata omenirea ar ajunge la aceasta performanta, atunci zilele noastre ar deveni albe si stralucitoare pe deasupra!
In ziua alba nu- mi trebuie nimic altceva decat iubire si natura. Sunt multumita si recunoscatoare pentru viata frumoasa pe care o am! Ii multumesc lui Dumnezeu pentru exerientele prin care am trecut, pentru familia pe care o am, pentru sanatatea mea si de ce nu, pentru frumusetea mea, pentru ca da, in zilele albe, ma simt frumoasa si atragatoare! Zambesc fara motiv si ma simt impacata sufleteste cu tot ce am realizat pana acum.
Poate nu toti experimentati zilele asa cum le-am descris eu aici, dar cu siguranta v-ati intrebat de ce viata noastra difera atat de mult de la o zi la alta.
M-am gandit ca daca abordez acest subiect va ajut cumva sa simtiti ca nu sunteti singuri si ca nimic nu e atat de negru pe cat pare.
Si ca sa intaresc tot ce am scris pana acum, pot sa concluzionez cu faptul ca viata este frumoasa! Daca intr-o luna de zile, zilele negre sunt mult mai putine decat cele albe; daca acceptam ca acele zile neagre sunt induse de mintea noastra; daca intelegem ca ego-ul este cel care se lupta sa detina controlul in acele zile si ca noi avem puterea de a schimba o zi neagra intr- una alba, atunci tot ce avem de facut este sa mergem inainte cu incredere. Intr-o zi, zilele negre vor deveni minute sau chiar istorie. 🙂