Caruselul cu vise
Mă învârt de ore întregi, singură, într-un carusel
E frig, mi-e rău și nu știu ce aștept…
Din carusel cad în gol dintr-o dată, în întunericul unui tunel
Miroase a mucegai și a rugină.
Mă ridic și ating cu mâinile zidurile reci, e beznă
Îmi ascult respirația și bătăile inimii
Mi-e frică, dar realizez că nu mai am nimic de pierdut
Mai rău decât aici n-am unde să ajung.
Încep să cânt o melodie veche, știu doar refrenul
Îmi tremură vocea și ecoul…
Obosesc după primele cinci minute și încep să plâng
Nu mă aude nimeni, sunt singură cuc.
Renunț la a mai plânge, mă întind pe spate cu ochii închiși
Încep să visez, în vis e lumină și cald
Miroase a flori și nu mai sunt singură, am pe mine o camașă albă,
Iar de mâna dreaptă agățat un cățel…
Păsările zboară pe cer, copiii aleargă după fluturi și zmeie
Către mine se îndreaptă un el
Mă cuprinde cu ambele brațe și îmi șoptește încet
Iartă-mă că te-am lăsat să aștepți…
Mă sarută apoi pe obraz și îmi dă părul după ureche
Îmi face cu ochiul rapid și îmi zâmbește
Eu zâmbesc înapoi și îl privesc fix în ochi cu încredere
Fără să clipesc, minute în șir…
Mă ia de mână și alergăm împreună până în dreptul unui balansoar
El mă împinge ușor, vântul îmi adie în păr
Sunt fericită, nu mă opresc din chicotit
Câteva picături de ploaie încep să îmi cadă pe spate…
Las balansoarul și mă îndrept voioasă către un carusel
Caruselul începe să se învârtă, din ce în ce mai tare,
El dispare, eu amețesc și vreau să cobor, dar nu pot!
S-a lăsat întunericul și e frig …