Mării…
Mă văd întinsă pe o plajă goală,
De una singură, plângând, râzând..
Îmi văd caietele înșirate lângă valuri
Și văd albastrul mării
Spre albastrul meu din pagini alergând.
Mă văd scriindu-i mării o poezie…
Mărturisindu-i tot ce am trăit.
Cum de la ultima noastră întâlnire,
Am albit…
Viitorul parcă, prea repede a venit.
Marea, iubirea mea adevărată!
Eu ți-am fost stâncă sau țărm altă dată
Poate că tu ai fost iubitul meu în altă viață
Că prea-mi doresc să te revăd
În fiecare dimineață.