Stai în cadrul tău, nu te mai pierde în ceilalţi
Că tu, de dragul lor, te abandonezi
Ţi-ai făcut prostul obicei să te „dai” după alţii….
Şi apoi să suferi fiindcă „nu poţi fi ca ei”
Probabil din copilărie, din nesiguranţă…
Ai luat decizia să trăieşti pentru ei
Ti-ai spus ca nu contezi sau că n-ai importanță
Și acum te miri că nu şti cine ești?
N-ai refuzat pe nimeni, n-ai zis NU
Nici n-ai ştiut că ai această variantă…
Mereu prezent şi mereu la cherem
Viaţă de sacrificiu, ca-n armată!
Tu efectiv te-ai trădat omule, te-ai părăsit,
N-ai trăit viaţa ta, ci viaţa lor
Ţi-ai pus pe umeri mare jug „închipuit”
Şi-ai tras la el, sperând să fii erou!
Emoţiile lor le-ai făcut ale tale,
Dorinţa lor a fost comanda ta
I-ai lăsat să te joace în picioare…
N-ai pus nici limite, nici bariere, nu-i aşa?
Te-ai metamorfozat şi te-ai chircit
În aşa hal încât să te accepte, sa te placă…
Credeai că treaba ta e să-i faci fericiţi,
Te-ai identificat greşit o viaţă întreagă…
Pe tine trebuia să te asculţi,
Tu aveai cea mai mare nevoie de tine
Abia atunci când eşti pe plin poţi să ajuţi,
Abia când te iubești, oferi iubire!
Foto: Răzvan Chirilă