N-am Doamne ce să-ți dau…
Inima mea a fost a ta dintotdeauna,
Sufletul ai fost TU de la început…
Eu am avut atât, „neobrăzarea”
De a te uita și a te crede mut…
N-am Doamne ce să-ţi dau….
Doar încăpăţânare şi ignoranţă
Atât am strâns până să mă trezeşti
Până să aflu că tu eşti stăpânul lumii
Doar îți ceream să ierţi şi să iubeşti…
N-am Doamne ce să-ţi dau…
Că fără tine-s doar o minte goală
Tu esti cel care însufleţeşte acest trup
Tu m-ai creat, tu mi-ai dat libera voinţă,
Iar eu m-am rătăcit, asta am făcut…
N-am Doamne ce să-ți dau….
Pot doar să-mi cer din nou iertare…
Dar ştiu că tu m-ai şi iertat demult
Și pot să-ți jur iubire fără margini
Chiar dacă tu ai totul, şi cosmos şi pământ!
N-am Doamne ce să-ți dau…
Pot doar să te sărut în orișice ființă vie
Să-ți mulțumesc non-stop și să zâmbesc,
Să te slăvesc în fiecare poezie
Și să mă bucur de clipele ce trăiesc!
FOTO (https://images.squarespace-cdn.com/content/v1/5519ee2ee4b0caf5831f0fe4/d7fac10d-b024-4b0a-8983-796903ddefbe/D118DB7E-6888-46E2-ACEB-4FE00A6E36ED.PNG?format=2500w)