Am ieșit de sub baghetă…
De sub vraja ta meschină…
Când mă gândesc ce-ai făcut,
Jur că mi se face silă…
Jur că mi se face silă…
Credeai că m-ai prins în mreje
Și că am să te urmez,
Ca și toate celelalte
Care nu văd cine ești?
Nu știu de ce-a lăsat Domnul,
Inși ca tine pe pământ,
Că voi, cei ce n-aveți suflet
Tre’ să trăiți în mormânt
Acolo e locul vostru,
Printre morți și piatră stearpă
Că și de faci plecăciuni
Inima mea nu te iartă!
Cum să-nțeleg eu vreodată
C-am căzut de bună voie
Victima unui fals profet
Narcisisit cu paranoia?
Și cum Dumnezeu
Se poate să fiu ispitită așa
De unul ce habar n-are
Cum se simte dragostea?
Unul care în afară
De-a minți și de-a trăda
Nu face nimic pe lume,
Poate doar umbră degeaba.
Ce parodie de om,
Să n-ai pic de dor, de milă
Să nu știi ce e respectul
Să nu știi ce e iubirea…
Vai, că toate mi-au fost date
Să le îndur și să le trec,
Dar de mai prind unul de-ăsta
Îi smulg inima din piept!
Să văd eu ce zace acolo,
Ce se-ascunde în pieptul lor…
Oare lor le curge sânge…
Sau și ăla e la mișto?
Sursa foto (https://i0.wp.com/livingwithinyourself.com/wp-content/uploads/2016/12/David-Lacopo_The-Seal-Of-Temptation.jpg?w=1170)