Mi-au spus că sunt bolnavă de optimism
Și că n-am șanse să mă vindec,
Fiindcă văd frumusețe în orice om
Și bucurie pretutindeni!
E drept ca în situațiile mai grele
Văd lecția de învățat,
Iar când se face întuneric,
Aprind lumina imediat…
Aleg ce vreau să simt și aleg ce țin aproape,
Știu ce îmi face bine și ce nu,
Aleg să nu mai bat la porți închise
Și-aleg să mă respect în primul rând.
Am grijă să stau dincolo de gânduri,
Nu le dau voie să mă ia de cap…
Le opresc înainte sa ma poarte în emoții
Și-n felul acesta,
Nici sentimente de regret nu se mai nasc.
Nu înseamnă că nu am trăiri
Sau că nu mai am parte de surprize,
Din contră, văd realitatea mult mai clar…
Cred că orice problemă are cel puțin două soluții,
Iar între om și fericire stă doar o doză de curaj.
Mi-au spus că sunt bolnavă de optimism
Și am ajuns să-i cred, că nu-mi mai trece…
Odată ce ai văzut prin crăpătura de la geam
Poți să te-mbeți lejer cu apă rece!
Superb.Multumim.