Poveste…
Nici măcar nu îmi amintesc cum te-am întâlnit,
Mi-ai trecut calea într-o zi şi ne-am împrietenit…
De ceva vreme însă, nu ne-am văzut la faţă
Începuse să îmi placă, fără prezenţa ta era viaţa frumoasă
Mi-am făcut o carieră, mă cunosaste lumea-n jur
Îmi permit să plec oriunde, dar sunt singura şi acum.
Vezi tu, in dimineaţa asta, la radio se cântă jazz
Iar mi-am amintit de tine şi acel scenariu vechi…
Eram cei mai buni prieteni şi nu mai conta nimic
Apoi ai stricat tu totul fiindcă te-ai îndrăgostit…
Eu nici acum n-am înţeles ce s-a întâmplat atunci
Poate că după atâta timp gaseşti curaj să îmi explici
Ţi-am spus că e o greşeală, te-ai supărat şi ai fugit
Am alergat după tine, dar n-am reuşit să te prind…
Credeam că ai plecat de tot, credeam că ai dispărut
Dar văd că eşti încă aici, în mintea mea ascuns
E ca şi cand, cu cât încerc mai mult să te urăsc
Tu îmi lipseşti mai tare…
Poate c-ar trebui să te iubesc şi eu, ca să te dau uitării…
sursa foto :
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/236x/da/74/9a/da749a4f7ba3a0c008cee26d61ac04c1.jpg