Natura sălbatică a omului

 

În străfundurile tale stau şi aştept să mă găseşti
Trăiesc zi de zi extazul clipei când ai să soseşti
Când ai să-ți aduci aminte c-am fost aici de la început
Şi am fost alături de tine și când ai râs, dar şi când te-a durut

Sunt sălbaticul din tine, cel din timpuri de demult…
Cel pe care orice fiinţă îl poartă ascuns în adânc
Sunt mama ta, natura ta sau miezul fiinţei tale
Oricât de mult m-ai ignora, eu tot te aştept, te chem şi am răbdare…

Ştiu că ai să te întorci la mine, să fii cel ce eşti de fapt
Nu cel pe care „societatea” l-a format, l-a programat …
Știu că într-o zi te vei trezi şi-ţi vei reaminti tot,
Iar eu am să fiu aici să mă bucur că te-ai întors! 🙏

 

Foto (https://images.nightcafe.studio/jobs/ObV1QwEaF547RLSW1Lbb/ObV1QwEaF547RLSW1Lbb–1–t67cs.jpg?tr=w-1600,c-at_max)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *