Mi s-a spus…

Mi s-a spus că nu se poate,
Că n-am cum să reuşesc
Că ce vreau eu e utopie
Şi că visez la cai verzi pe pereţi

Mi s-a spus să stau cuminte
Că eu doar tulbur apele…
Să tac cum face toată lumea
Şi să-mi înghit cuvintele…

Mi s-a spus că-s neînsemnată
Ca poezia mea nu-i poezie adevărată
Că sunt doar o femeie pupulară
Şi că nu sunt aşa de talentată…

Mi s-a spus că sunt naivă
Că viaţa nu e aşa cum o văd eu
Că trebuie să devin matură
Că nu mai sunt o fată de liceu…

Mi s-a spus că toţi poeţii
Au murit în sărăcie
Şi că nu am nicio şansă
Să trăiesc din poezie!

Mi s-a spus şi mi se spune…
Dar n-ascult vorbele lor
Eu am venit aici cu o misiune
Şi am s-o împlinesc, chiar și de-ar fi să mor!

Foto: ​🎨 Imagine creată prin AI (Gemini), bazată pe versurile de mai sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *