Un suflet care vrea sa scrie…
Vreau sa scriu pentru ca asta simt, am scris toata viata, de cand ma stiu. Intotdeauna am avut hartii si caiete cu notite dupa mine. In liceu am inceput sa tin jurnal si am umplut cateva caiete studentesti.
Vreau sa scriu pentru ca asta simt, am scris toata viata, de cand ma stiu. Intotdeauna am avut hartii si caiete cu notite dupa mine. In liceu am inceput sa tin jurnal si am umplut cateva caiete studentesti.
Tot cam pe atunci am inceput sa scriu si poezii si de atunci tot scriu… E ca o mancarime care nu imi da pace, trebuie sa scot din mine tot, sa astern toata greutatatea si apasarea undeva, ca sa scap de ea. Simt ca am atat de multe de spus si ca am trecut prin prea multe in viata asta. Simt ca viata mea e foarte diferita fata de viata altor femei de varsta mea si simt ca as fi egoista sa tin totul pentru mine si sa nu povestesc si altora cum vad eu lucrurile. Sa povestesc cum inteleg eu lumea din jur, cum ma zbat sa merg mai departe inca o zi si cat incerc sa ma conving ca nu sunt chiar nebuna de legat.
As vrea sa precizez inainte de toate ca respect parerea celorlalti, cred ca fiecare este liber sa creada in ce vrea si nu incerc sa conving pe nimeni de absolut nimic. Am simtit nevoia sa ma exprim si sa vorbesc strict despre ceea ce simt ca stiu. Tot ce imi doresc cu acest blog este sa reusesc sa descretesc niste frunti, sa fac oamenii sa ma cunoasca mai bine si sa astern undeva gandurile mele, in speranta ca ar putea ajunge catre cineva care are nevoie sa le auda.
Pornesc de la faptul ca iubesc oamenii, m-am nascut asa, inteleg pe toata lumea, iubesc toate minoritatile, toate rasele, toate varstele.
Dupa teoria mea, noi oamenii ne nastem toti la fel, toti suntem niste suflete si toti suntem buni, iubitori si fii ai lui Dumnezeu, creati din aceeasi energie pozitiva. Venim pe lume intr-un corp si avem toti o inima cu care simtim si un creier cu care sa gandim. Creierul este pentru mine totuna cu mintea, iar mintea este o unealta care lucreaza non stop daca inima nu o opreste. Mintea trebuie supravegheata, deoarece atunci cand isi termina treaba propriu zisa are prostul obicei de a-si face de cap si de a inventa probleme acolo unde nu sunt. Inima este pentru mine totuna cu sufletul si din punctul meu de vedere toti oamenii au o inima plina de iubire si bunatate. Inima este cea care ne arata ce cale sa urmam. Asadar, de cate ori avem de luat o hotarare ar fi bine sa ne oprim si sa ascultam ce zice ea. Daca simtim un ghem in capul pieptului si o stare de neliniste, o apasare, atunci nu suntem pe drumul cel bun, iar daca simtim pace si liniste, o stare de bine, de plutire, atunci stim ca am luat hoatararea buna.
Spuneam ca mintea isi face de cap, adica vorbeste neintrebata, se duce cand in trecut sa ne aminteasca ceva neplacut, o frustrare, un episod urat, ceva ce nu ne-am putut ierta, etc., cand in viitor ca sa ne facem griji pentru ceea ce vine, sa nu mai avem rabdare, sa ni se faca frica. Mintea nu stie sa traiasca in prezent, daca o opresti si stai sa o analizezi, sa observi cum lucreaza, dintr-o data realizezi ca te linistesti cu totul, mintea nu mai lalaie aiurea si esti dintr-o data aici, prezent cu totul in acest moment.
Pentru mine, momentul in care am descoperit ca mintea mea nu este nimic altceva decat o unealta de care sa ma folosesc la nevoie, ca de fapt gandurile mele nu sunt de luat in seama si ca eu sunt de fapt sufletul, inima aceea pura, care are control asupra mintii, a fost momentul in care m-am nascut cu adevarat. De abia de atunci incolo eu am inteles cine sunt. Acum stiu ca nu sunt mintea mea si nimic nu ma mai poate rani, acum stiu ca sunt parte din Dumnezeu, creata din iubire.
Ca si unealta, mintea este minunata, cu ea creezi, calculezi, iti reamintesti cand ai nevoie de o informatie din trecut, cu ea fantezezi, iti imaginezi si inventezi. Daca insa, aceasta minunata unealta, nu este supravegheata, ea poate naste monstri, ne poate distruge, facandu-ne sa devenim sclavii ei. Mintea este si ego-ul nostru, ego-ul care vrea sa aiba intotdeauna dreptate, ego-ul care judeca si pune etichete oamenilor din jur, ego-ul care iubeste frica, mai ales frica de moarte. Ca sa ma exprim mai popular si sa ma inteleaga si cei de varsta bunicilor mei, care traiesc inca la tara si care nu au avut sansa de a citi sau de a calatori, eu cred ca mintea este diavolul, satan sau mai stiu eu ce alta denumire are. Inima e Dumnezeu iar mintea e satan. Lupta se da intre cele doua si deci in noi, nu e nicio faptura externa care sa ne influenteze. Si pentru ca eu cred in iubire, cred ca judecata de apoi despre care vorbesc unele religii, nu este nimic altceva decat constiinta noastra. Cand faci rau, constiinta nu-ti da pace, nu mai dormi, te imbolnavesti si deci iti primesti pedeapsa…
Eu cred in Dumnezeu, cred ca exista ca si energie, ca si lumina, ca si iubire neconditionata in fiecare dintre noi. Cred ca Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni, indiferent de faptele sale si cred ca pedeapsa vine din constiinta fiecaruia.
Mai cred si ca venim pe lumea asta ca sa invatam anumite lectii. Destinatia finala si lectia suprema a oamenilor pe pamant este de a ajunge la momentul in care constiinta este impacata iar mintea cedeaza cu totul in fata inimii. Eu simt ca aici pe pamant venim intr-o calatorie scurta, casa noastra de fapt este acolo in astral in energia lui Dumnezeu, in lumina, pace si iubire neconditionata. Cred in reincarnare si in faptul ca sufetele noastre isi aleg sa vina pe pamant pentru a invata sa iubeasca neconditionat.
Ce simt?
• Simt
ca nu am venit pe lume pentru bani si bunuri materiale. Sunt de acord ca ai nevoie de putin confort ca sa traiesti frumos, o casa frumoasa in care sa locuiesti, o masina cu care sa te deplasezi, haine curate in care sa te simti bine, mancare pe care sa o savurezi cu placere si foarte important, acces la informatie si posibilitatea de a calatori. Asta inseamna pentru mine viata ideala a unui om pe pamant. Dar, nu trebuie sa fi proprietarul unei case neaparat, nu trebuie sa iti cumperi o masina ultimul model, cu viteza luminii sau sa te imbraci numai de la designeri de top si sa mananci zilnic la restaurant nu stiu ce delicatese, nu trebuie sa detii un iaht ca sa poti calatori si nici sa fi patronul unui ziar sau al unei companii IT, ca sa fi la curent cu lumea din jur.
Oamenii care detin multe proprietati si masini, dupa parerea mea, sunt orbi la ceea ce se intampla in jurul lor. Daca am avea cu totii acele cateva lucuri necesare si n-ar mai exista discrepanta asta intre cei foarte saraci si cei foarte bogati, lumea in care traim ar fi de zece ori mai minunata decat este .
• Simt
ca iubirea are loc intre suflete si chiar daca initial dam atentie aspectului fizic, cautam de fapt o scanteie in ochi, care, daca nu e acolo, face frumusetea fizica sa paleasca… Dupa parerea mea, este mult mai important sa iubesc eu, daca mi se raspunde in acelasi fel, e minunat, dar daca nu, eu sunt multumita.Este minunat sa ai inima plina de iubire. Nu ai nevoie de motive ca sa iubesti, iubesti si punct!
Si pentru ca spuneam ca iubirea are loc intre suflete, cred cu tarie ca sexul persoanei de care te indragostesti si pe care alegi sa o iubesti, este irelevant.
Femei si barbati deopotriva, asteapta sa fie salvati de catre acea jumatate care s-a nascut special pentru ei, dar parerea mea este ca iubirea aceea dulce, profunda si arzatoare vine din sufletul nostru, nu din exterior! Daca ma iubesc pe mine, ma accept, imi iert trecutul si imi ascult inima, atunci nu am nevoie de nimeni sa ma salveze sau sa ma completeze, fiindca sunt deja intreaga!
Iar aici pot sa spun si faptul ca nu am inteles niciodata casatoria intre oameni, nu vad rostul actelor si nici al juramintelor in biserica.
• Simt
ca religia este o inventie a oamenilor si ca biblia si cartile religioase ne-au dus pe o panta gresita de-a lungul omenirii, au avut rolul de a manipula oamenii in a deveni o turma. Nu cred ca Dumnezeu a impus vreo religie asupra oamenilor, cu reguli si actiuni interzise. Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru ca sa traim asa cum simtim in inima. Este atat de simplu, tot ce avem de facut este sa ne ascultam inima. Fiecare isi alege drumul pe care vrea sa mearga dar destinatia este aceeasi.
• Simt
ca politica este o lupta inutila pentru putere, condusa de ego. Cred ca sufletul este sufocat in cei care o practica. Din fericire insa, Dumnezeu traieste si in inima lor si fiindca sunt o optimista care vede frumosul in oameni, am speranta ca intr-o zi se vor trezi si ei si vor intelege ca iubirea neconditionata este destinatia finala a omenirii.
• Simt
ca nu exista boli si ca medicamentele sunt inutile. Cred cu toata fiinta mea ca ne putem vindeca singuri. Atunci cand ne imbolnavim este doar rezultatul luptei dintre minte si suflet. Cand ne lasam prada ego-ului starea de sanatate se agraveaza.
• Simt
ca nu trebuie sa vedem familia si prietenii ca pe niste posesii, fiecare dintre ei are drumul lui, sunt si ei aici ca si noi sa isi invete lectiile. Este important sa nu ne atasam atat de tare de cineva, incat sa ajungem sa depindem de aceea persoana. Nu trebuie sa ne lasam influentati de nimeni si nici sa ne comparam cu nimeni.
• Simt
ca moartea trupului nu este sfarsitul existentei sufletului, moartea trupului este parte din calatorie.
• Simt
ca fiecare om se naste unic, cu un talent aparte si cu un drum pe pamant care este al lui si numai al lui. Acel talent este cel pe care trebuie sa il foloseasca, sa il fructifice, acel talent este si ghidul fiecaruia in viata. In adancul sufletului stim cu totii care este acela…
• Simt
ca avem nevoie de prieteni si de oameni cu care sa impartasim aceleasi idei si idealuri, oameni care sa ne ajute in calatoria noastra si pe care sa ii ajutam si noi. Stiu ca este esential sa gasim sufletele cu care vibram in aceeasi energie si mai stiu ca nu e obligatoriu sa tinem alaturi pe cei care ne judeca sau ne incarca negativ, fie ei si membri ai familiilor noastre. Incercam sa ii ajutam dar daca nu reusim trebuie sa ii lasam sa isi vada mai departe de drumul pe care l-au ales. Nu urasc pe nimeni, dar sunt constienta ca nu multi ma vor intelege si nu multi ma vor insoti in calatoria mea pe pamant. Vor fi insa, cativa si asta e mai mult decat suficient.