DESPRE URA…
Fiindca tot suntem in Ajun de Craciun, iar in aceasta perioada oamenii sunt sau isi doresc sa fie mai buni, am decis sa scriu putin despre ura.
Dupa cum ati observat eu aici scriu din pura pasiune si numai din experienta proprie de viata. Nu am sa disec sentimentul de ura din punct de vedere psihologic si nici n-am sa vorbesc despre ura la general, ma voi raporta strict la intalnirea mea cu ura de-a lungul vietii si concluziile la care am ajuns eu personal, in speranta ca aceste concluzii va vor fi de folos.
Cand vorbesc despre ura, ma refer la acel sentiment adanc de dusmanie, antipatie si repulsie fata de un alt om. Am auzit nenumarate povesti cu frati, vecini sau fosti iubiti care nu-si mai vorbesc de ani de zile, am cunoscut oameni care isi petrec timpul planuind sa se razbune si sa plateasca polite….
In repetate randuri am spus ca eu nu urasc pe nimeni si imi mentin aceasta afirmatie pentru ca dupa parerea mea sa urasti este o alegere, depinde numai si numai de tine, ce si cum simti.
Uitandu-ma inapoi totusi, am identificat o mana de oameni pentru care la un moment dat am avut oarecum acest sentiment, dar asta se intampla pe cand eram la o varsta frageda, pe cand credeam tot ce imi trecea prin cap, inclusiv gandul ca a urâ este la fel de normal ca si a iubi.
Acele cateva persoane despre care va spuneam, erau oameni cu care probabil nu am reusit sa cad de acord sau care nu m-au inteles. Oameni despre care credeam ca imi pun bete in roate, oameni care mi-au facut rau, oameni care trezeau in mine frustrari sau oameni de care pur si simplu imi era teama. Acele persoane de fapt, nu aveau absolut nici o vina pentru ceea ce simteam eu si am sa va spun si de ce:
In primul rand priveam dintr-un unghi gresit toata povestea…
– Imi doream sa cad de acord cu toata lumea, tineam cu dintii de toate argumentele
ca sa mi se dea dreptate dar, faceam asta din teama de a nu cadea in penibil, din teama de singuratate si din teama de a nu fi luata peste picior sau data la o parte.
Si cum nu exista nici o baza solida pentru niciun fel de teama, pentru ca fricile sunt produse ale mintii noastre am ajuns la concluzia ca nu conteaza in definitiv cine are dreptate, nu castigi absolut nimic in afara de o falsa senzatie ca esti in control, senzatie care dureaza doua- trei secunde.
Diversitatea de opinie a oamenilor este minunata, tocmai in asta consta frumusetea, ca vedem viata diferit, ca reactionam diferit si ca avem valori diferite dupa care sa ne ghidam. Nu este nici o tragedie daca nu cadem de acord cu anumite persoane sau daca nu reusim sa le intram in gratie. Si parerea celuilalt conteaza intr-adevar, o ascultam, o respectam si mergem mai departe fara sa purtam pica. Viata cuiva n-ar trebui sa depinda vreodata de parerea altcuiva. Fiecare dintre noi are un trib al lui, format din oameni care impart aceeasi viziune cu tine, care cred in tine si care te incurajeaza.
Atat timp cat sti ca ai tribul tau si intelegi ca aceeasi energie circula si prin ceilalti, ca practic suntem permanent interconectati cu totii, nu ai cum sa te mai simti singur.
– Alteori, avem impresia ca ni se vrea raul, ca ni se pun bete in roate sau ca cineva
vrea sa ne faca sa suferim cu orice pret. Va rog sa va mai ganditi o data inainte de a eticheta oamenii si nu uitati ca nu vedem lucrurile toti la fel. S-ar putea sa fie doar in mintea voastra, s-ar putea sa va fi imaginat toate aceste lucruri. E posibil sa fiti dezinformati de catre alti rauvoitori si atunci va sfatuiesc sa ascultati doar ce va spune intuitia. Aduceti-va aminte ca toti oamenii la un loc formeaza rasa umana, suntem o mare familie care locuieste pe aceasta planeta. Intrebati -va de cate ori v-ati trezit dimineata cu gandul de a face rau cuiva? Presupun ca niciodata, ca si marea majoritate dintre noi… Trebuie sa stiti ca orice om pe lume asta are nevoie de un singur lucru, indiferent de pregatirea lui profesionala, indiferent de situatia materiala indiferent de orice altceva, sa fie iubit si sa iubeasca, atat.
– Apoi, sunt oamenii de care ne temem, persoane care reusesc sa trezeasca in noi frustrari si din acest motiv ajungem sa ii uram. Ne este teama de ei, fie pentru ca ii credem mai puternici, mai bine pregatiti, mai bogati, mai influenti, mai frumosi, mai nebuni, mai sanatosi, mai norocosi, fie ca vrem sa fim ca ei sau sa fim iubiti de catre ei. Si aici, uitam cel mai important lucru, ca frica este o iluzie si ca toti oamenii sunt suflete ca si noi. Nu trebuie sa uram ceea ce nu intelegem si atentie, de obicei
oamenii care sunt capabili de ura de cele mai multe ori se urasc pe ei insisi cel mai mult.
Stiu ca sunt si cazuri in care oamenii au ucis, violat, ranit si amenintat, iar daca ati trecut prin astfel de experiente imi pare sincer rau. In cazul celor care se nasc cu boli mintale si fac astfel de lucruri nu am ce sa comentez, acolo nu mai exista constiinta si empatie din pacate.
– In cazul celor care fac astfel de fapte constienti fiind, pot spune ca trebuie sa dam dovada de intelegere, rabdare, bunatate si iertare. Ura nu ne va ajuta nici pe noi si nici pe ei sa schimbam cele intamplate. Credeti-ma pe cuvant, am fost acolo!
Atunci cand urasti o persoana, singurul care are de suferit esti tu, cel care uraste…. Tu trebuie sa porti ura aia in fiecare zi dupa tine, tu mergi seara la culcare cu ea, tie ti se ruleaza in cap tot felul de filme imaginare… Persoana pe care o urasti probabil doarme linistita si isi vede de viata in continuare.
Ura este o pierdere de timp ! In loc sa te bucuri de partea frumoasa a vietii si sa fii ocupat iubindu-i pe cei care iti fac viata mai frumoasa, gandindu-te ce daruri minunate ai putea sa le faci, ramai blocat intr-un intuneric provocat de sentimentul de ura.
Este atat de simplu sa te eliberezi, incearca sa te vezi pe tine in locul persoanei pe care o urasti, realizeaza ca ura vine dintr-o falsa perceptie si ca nu exista sentiment mai frumos decat atunci cand poti sa spui cu sufletul impacat si cu zambetul pe buze ca tu nu urasti pe nimeni…