Nu era timpul meu! (poezie)

 

Nu era timpul meu!
 
Am câteva zile negre  într-o lună
Când mă transform, devin nebună
Nu mai cred în nimic, mă îndoiesc de tot
Vreau să se termine, că nu mai pot…
Să plec odată de unde am venit
Oricum, m-am rătăcit pe aici…
Nimic n-am făcut bine din ce-am vrut…
Am cazut din greşeală pe pamânt
Nu înţeleg de ce, nici cum mă port
Nu e nimic care să îmi placă, stop.
Nu sunt nici amuzantă, nici deşteaptă
Viaţa mea pare o farsă proastă.
N-am reuşit să înţeleg, anii s-au scurs,
Mă întreb ce s-a întâmplat acolo sus…
Nu era timpul meu, ceva n-a mers
Cineva s-a grăbit când m-a trimis.
Eu n-am cerut să vin acum pe lume
Probabil au strigat atunci alt nume….
Eu trebuia să vin cand era pace
Când oamenii se iubeau fără acte,
Când natura era preţuită
Si libertatea nu era plătită….
Cand nu mai existau medicamente
Si nici nu se puneau în frunte etichete.
Să fi venit când era loc şi pentru mine,
Când toţi eram un Dumnezeu şi o mare iubire.
 

sursa foto:https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/5d/56/89/5d568983273e6930cc8927eff22b69ea.jpg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *