În drum către mine…
În ultimii patru ani, viața mea s-a schimbat simțitor în bine și asta pentru că de patru ani încoace am decis să plec într-o călătorie interioara. Mi-am îndreptat atenția către mine, către interiorul meu și nu m-a mai interesat ce se petrece în exterior. Mi-am dat seama că tot ce se întâmplă în jurul meu se schimbă odată cu schimbările mele interioare.
M-am apucat să dau atenție stărilor prin care trec, am început să îmi urmăresc reacțiile, să îmi observ gândurile să îmi măsor emoțiile.
Am început să renunț la lucrurile care îmi erau nelipsite sau de care eram extrem de atașată și am fost surprinsă să văd că pot trăi la fel de bine fără ele, dacă nu și mai bine.
Am început să fac lucruri pe care în trecut eram convinsă că nu sunt capabilă să le fac și am descoperit că mă descurc de minune. Totul se învață dacă îți dorești cu adevărat, important este să începi de undeva, să faci primul pas.
La un moment dat, anul trecut, am petrecut oarecum o perioada de vreo doua luni, izolata de lumea din jur, a fost totodată un test pentru a vedea cât de bine mă înțeleg cu mine însămi și la finalul acestei experiențe am aflat că frica de singurătate de care sufeream atât de tare a dispărut complet, ba chiar uneori simt nevoia să petrec timp singură.
O bună perioadă din viața mea m-am socotit slabă pentru că iubeam oamenii cu prea multa ușurință, nu puteam să mă stăpânesc, vedeam ceva frumos în fiecare om cu care intram în contact. Îl urcam instantaneu pe un piedestal, reușeam să-i înțeleg durerea și să mă pun foarte repede în locul lui. Acum știu că ceea ce simt eu este poate ceea ce ar trebui să simtă fiecare suflet care vine pe lume, am ințeles că nu sunt slabă, ci mai de grabă binecuvântată. Atunci cand te lași pradă iubirii și când iubirea circulă liberă prin tine, ajungi să iubești necondiționat totul in jur. Începi cu tine și apoi lași iubirea să se reverse către toți oamenii, toate animalele, toate plantele, apele, munții, pădurile, tot universul. Când înțelegi că singura religie care a fost și va fi vreodată este iubirea, atunci ești cel mai aproape de Dumnezeu, atunci realizezi ca tu ești Dumnezeu și toate fricile, toate grijile, toate obstacolele și tot răul se dizolvă.
La fel m-am criticat ani la rând și pentru entuziasmul meu de nestăvilit, tot timpul mi se spunea că sunt prea energică, prea vorbăreață, prea distrată, prea grăbită sau prea agitată… De fapt singura greșeală era că nu îmi canalizam, energia acolo unde trebuia, nu știam unde, când și cui să dăruiesc această energie frumoasă cu care sunt înzestrată. Târziu am ințeles că oamenii cu un entuziasm ca al meu sunt greu de găsit. Acum știu că prin poeziile mele pot să transmit emoție, iar energia mea ajunge acolo unde este nevoie de ea.
Și nu este vorba despre egoism aici, a te conecta la tine și a-ți îndrepta atenția 100% către interiorul tău nu este egoism, dimpotrivă, numai după ce ai făcut pace cu tine însuți și ți-ai găsit liniștea sufletească, abia atunci ești cu totul în folosul celorlalți, abia atunci ai ce sa oferi cu adevărat lumii întregi.
Egoist ești atunci când încerci să iți impui punctul de vedere cu orice preț, când ai așteptări de la ceilalți, când ajuți de dragul recunoștinței sau când oferi și faci lucruri pentru ceilalți ca să te simți puternic. Egoist ești atunci când ții cu dinții de niște convingeri sau te interesează doar să ai dreptate si când privești numai în exterior și cauți vinovați. Nimeni și nimic nu este de vină pentru ceea ce simți tu și pentru felul în care privești lucrurile, nici sistemul, nici politicienii, nici țara, nici familia in care te-ai născut, nici prognoza meteo, nici religia, nimeni.
Sunt înca la începutul călătoriei mele, și eu am încă multe de învățat, de trăit, de descifrat de aici înainte, dar un singur lucru vă pot spune sigur, că nu voi renunța și nici nu mă voi opri înainte de a ajunge la destinație.
Nu există un mod anume de a pleca la drum pentru a te regăsi, pentru fiecare dintre noi drumul are obstacolele lui. Bineînțeles că e o călătorie grea și vom trece de la agonie la extaz, bineînțeles că este necesar să dăm ochi în ochi cu demonii noștri, adică să ne luptăm cu ideile preconcepute și convingerile bine înfipte acolo și bineînțeles că la un moment dat vom avea impresia că ne-am pierdut mințile, ne vom speria și vom fi la un pas să renunțăm, însă aceasta este singura călătorie care contează cu adevărat și pe care o avem de făcut din moment ce am ales să venim pe pământ.
Eu vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți ce am scris, îmi doresc să vă conectați și voi la frumusețea voastră interioara, să porniți în această călătorie atât de importantă, pe parcursul căreia veți cunoaște iubirea necondiționată, veți afla adevărul și vă veți găsi liniștea!
sursa foto : (http://gallery.photo.net/photo/10475051-md.jpg)