Prietenia
Am vrut să cred că-s specială
și că vei proceda altfel cu mine…
dar m-ai tratat exact ca și pe ceilalți
dacă nu chiar mai rău,
mă simt penibil….
E vina mea, nu văd viața ca tine,
de fapt, n-o văd ca nimeni.
Tot ce-mi doream era să te ajut…
aș fi putut să pariez că avem același gând,
…pariu pierdut.
Faptele întotdeauna cântăresc mai tare,
pe lângă vorbele – nșirate elegant…
Prietenia noastră avea aripi,
ar fi putut să zboare peste tot, ani mulți la rând,
dar ce ai făcut?
Ai preferat să renunți înainte de a începe…
încă refuz să cred că ai procedat așa…
în ochii tăi citisem altceva…
Mai am curaj să cred vreodată în tine…
te întreb, tu oare ai mai putea?