Joaca (poezie)

 
 
joaca 
 
 
 

Nu mă mai las pacălită de fața ta de copil,
De gesturile stângace făcute așa înadins…
Știu că-i un demon ce zace acolo în fiinta ta,
Că simt fiori reci pe spate când te afli în preajma mea.

Încă nu s-au făcut filme cu ce fantezii ai tu,
Aș putea să scriu o carte despre felul cum săruți…
Iți place să fii sedus, te cam joci cu limitele
Și-ai vrea să fii sclavul meu, când se sting luminile…

Crezi că totul pe lumea asta se rezumă la atât?
Cine-ți mai cade în plasă, pe cine încă n-ai avut…
Poate acum îți pare o joacă, dar peste vreo cațiva ani
Ai să înveți ce e iubirea, și-o să doară îngeraș….

Nu jongla cu sentimente, nu vinde speranțe în van
Căci se va găsi o ea sa-ți dea lumea peste cap…
Și nu mai zâmbi atâta când ne întâlnim în parc
N-am timp de glumele tale cu iz sexual…

 
 
 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *