Egoului meu…
S-a scurs timpul tău amice,
Din mine-a tâșnit lumina
Acum că văd cine ești
Aș putea să-ți plâng de milă…
Credeai c-ai pus stăpânire
Şi -am să stau legat în jug
Ca și ceilalți frați ai mei,
Care încă dorm adânc?
Te-am slujit destul o viață
Te-am lăsat să faci ce-ai vrut
Am crezut că-s o paiață
Și-am dansat cum ți-a plăcut…
M-ai îndepărtat de mine,
De-am ajuns să nu mai știu
Nici ce sunt fără durere,
Nici dacă doare ce sunt…
Dar ți-ai săpat singur groapa
Căci durerea ce mi-ai dat
A devenit așa mare …
Încât iată, m-a salvat!
S-a făcut liniște amice…
Nu am fost nicicând mai viu
De când am scăpat de tine
Totul mă-ndeamnă SĂ FIU!
Și oricât ai să te chinui
Să mă-ntorci pe drumul tău
Ai să te-mpiedici de-un zâmbet
Crescut larg pe chipul meu…
Crescut larg pe chipul meu…
(foto credit: Diana Buzoianu Photography)
Îmi plac mult poeziile tale și se pare ca , gândim asemanator, doar ca tu ai un așa talent nu numai de poeta dar și de actrița desăvârșita. Îți mulțumesc mult.