Nu mai… (poezie)

 Nu  mai…

Nu mai sunt cine eram,
Chiar nu mai sunt cine am fost…
Nu mai văd viața la fel,
O văd în alte de culori…
Dacă înainte așteptam să treacă ziua,
Acum nu mai vreau să dorm!

Nu mă mai sperie moartea,
Nu–mi mai e frică să risc
Nu mai vreau să am dreptate,
Nu-mi mai trebuie nimic!

Nimic nu mai e la fel,
nu mai cred în ce credeam
Nu mă mai atrage ambalajul,
Nu mai iubesc cum iubeam…

Nu-mi mai doresc nimic din ce-mi doream,
Dar nici nu mai sufar cum o faceam odată,
Nu mai vreau.

Nu mai aștept nimic să mi se întâmple,
Nu mă mai pierd în amănunte,
Nu mai renunț până nu încerc…
Și nu mai stau când simt să plec.
Nu mai țin aproape oameni care nu mă îndrăgesc.

Acum mă bucur enorm de lucrurile mărunte,
Nu mai lupt pentru cauze pierdute,
Iar supărarea îmi trece în trei secunde.
Îmi dau voie să greșesc
Și s-o iau de la-nceput,
Spun NU, cu zâmbetul pe buze,
Am învățat să nu mă mint.

(Sursa foto): http://www.photoshoplady.com/wp-content/uploads/2010/02/Fantastic-Egg-Creation-L.jpg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *