Despre evoluția spirituală

Despre evoluția spirituală…
 
 
              Scriam în urmă cu 2 ani un articol intitulat „Schimbarea,” iar anul trecut un alt articol intitulat “În drum catre mine,” articole pe care vă invit să le citiți dacă nu ați făcut-o încă. Azi m-am hotărât să scriu un al treilea articol pe aceeași temă, care să vină practic în completarea celor două și să împrospăteze totodată cele scrise atunci.
Motivul pentru care m-am hotărât să împărtășesc cu voi etapele evoluției mele și toate detaliile acestei călătorii spirituale este pentru vă motiva și pe voi să plecați în călătoria voastră. Dacă știți ca un om la fel ca voi a reușit să iși întoarcă atenția spre interior și să-și schimbe total viața, atunci mă gândesc că poate înțelegeți că nu e chiar atât de greu și că oricine își dorește poate să o facă. 

 Am trăit ca și voi dependentă  exclusiv de cele 5 simțuri exterioare (auz, văz, simț, miros, gust) hrănindu-mă cu confirmări din partea celorlalți, atașată de bunuri materiale, de oameni  și de rezultate… Aveam așteptări, frici, griji, eram confuză, nemulțumită și timp de 33 de ani am trăit cu un gol în stomac, cu sentimentul că ceva lipsește, ca nu am substanță și că nu sunt împlinită.
Am avut șansa, așa cum spuneam și în acele articole, să-mi cadă în mână cartea potrivită în urmă cu 5 ani, „Puterea Prezentului” a lui Eckhart Tolle. Acea carte m-a inspirat să fac primii pași către mine, către ceea ce contează, catre acea părticică de Dumnezeu, care există în fiecare dintre noi. La început, în primii 2 ani totul se întâmpla la nivel de teorie, înțelegeam, vedeam clar ce se petrece, știam unde vreau să ajung, voiam să mă eliberez și să mă „dezbrac” de toate măștile, însă nu aveam curajul să mă urnesc, stima de sine era aproape inexistentă, mila și sentimentul de vinovăție față de ceilalți efectiv mă orbeau, iar fricile mă năpădeau din toate parțile.
Cumva însă, timid și fără nicio așteptare, în toamna anului 2014 am pășit în necunoscut și de atunci lucrurile au evoluat cu o rapiditate extraordinară. Ca într-un joc de domino, unul după altul zidurle au început să cadă și s-a făcut curățenie acolo unde totul fusese clădit pe minciună. Totul a devenit limpede, iar în mine s-a instalat o stare cu care până atunci nu făcusem cunoștință și anume liniștea. 
Nu zic că a fost ușor, am fost trântită la pământ de propriile convingeri, am renunțat la comfort și m-am îndoit de sănătatea mea mintală până într-acolo încât nimic din ce știam  nu mai făcea sens, m-am lăsat să ating varianta mea de degradare totală, după care mi-am dat „Restart”. Au fost și încă mai sunt momente în care frica și confuzia se instalează, dar am învățat cum să mă raportez la ele, am învățat să mă detașez.
         Așadar, în acești doi ani, care s-au scurs de când am scris acel prim articol, viața mea s-a schimbat total, sunt cu totul alt om. Stima și respectul de sine au crescut considerabil, agitația, așteptările și sentimentele de vinovăție au dispărut, iar creativitatea se manifestă într-o cu totul altă manieră.
Important este să faci primul pas, sub o formă sau alta, să iți faci o autoanaliză si să dai ochi în ochi cu comportamentele tale toxice, să fii brutal de sincer cu tine însuți fiindcă numai tu stii exact care sunt compromisurile pe care le faci, stii exact care sunt lucrurile de care depinzi (viciile) și stii exact unde trebuie să lucrezi.
Am să vă dau exemple concrete despre lucrurile care s-au schimbat la mine, consider că așa vă voi stimula cel mai sigur și am să vorbesc înainte de toate despre cea mai rapidă și sigură cale spre evoluția spirituală și anume relațiile cu ceilalți.
         La jumatatea anului trecut am reușit să ies dintr-o relație în care mă aflam de 9 ani de zile. Sinele meu era sufocat fiindcă nu-mi dădeam voie să fiu. Nu aveam curaj să spun NU, să spun GATA, să spun clar și răspicat cât sunt de nefericită. Eram nefericită fiindcă nu-mi trăiam adevarul și asta nu din vina partenerului, nicidecum. Niciodată nu este vina celuilalt că tu nu ai curajul să spui lucrurilor pe nume si să pleci când simți că nu mai vrei să ramâi. Întotdeauna găsim factori externi de care să ne legăm, scuze de tot felul și chiar inventăm ample filozofii care să ne apere frica și neputința. Eram într-o stare de negare absolută cu toate că mi se arătau semne la tot pasul. Mi-era greu să rămân fermă pe poziție, să mă uit în ochii celuilalt și să-i spun clar că ceea ce trăiam noi nu era iubire și că eu nu voiam să mă irosesc trăind o viață fără noimă. 

Pentru că  frica cea mai mare a omului nu este moartea, ci faptul că o să moară înainte să trăiască, că o să moară înainte să afle cine este și înainte să-şi atingă potențialul.

 Mi-era greu să-mi recunosc foamea de iubire fiindcă mi-era teamă să nu fiu înțeleasa greșit, să nu provoc suferință și să nu fiu judecată drept un om egoist. Mă mințeam grav spunându-mi zilnic că un copil trebuie să aibă ambii părinți lânga el, că este imposibil să renunț la tot ce am clădit împreună sau că lucrurile se pot repara…
Nu știam atunci că nu ai ce să repari acolo unde este inconștiență. Până ce doi oameni nu pleacă în călătoria individuală de aflare a sinelui și nu devin conștienți de faptele lor și de puterea cuvintelor pe care le rostesc, nu poate fi vorba de iubire.
De obicei frica, frustrarea și neputința te țin acolo închis în relație, până când ajungi să faci ceva atât de josnic încât ți se face silă și ție de tine, dar recurgi la aceste fapte sperând inconștient că iți vor aduce biletul de ieșire din labirint.
 Orice relație clădită pe nevoie, dependența și neadevăr mai devreme sau mai târziu se va destrăma. Acum știu că nu degeaba ți se spune în avion să iți pui masca de oxigen mai întâi ție și apoi copilului în caz de prăbușire, fiindcă dacă tu nu ești bine, nu ești aliniat cu tine însuți, nu te cunoști pe tine însuți, cum ai putea să fii de ajutor celor din jur?
Apoi, odată ce ai plecat pe drumul acesta și te afli în plin proces de evoluție spirituală,  testele și încercările se țin lanț, oamenii apar, îți pun oglinda în față , îți arată unde ai ajuns, ce mai ai de lucrat, ce nu funcționează lin și optim, iar apoi dispar. Tu rămai cu ochii în soare, puțin șifonat, dar te apuci încetișor de treabă…
 Și tot așa până te apropii și mai tare de cea mai bună versiune a ta, până ajungi o ființă desăvârșită, echilibrată și în totală uniune cu tot ceea ce este.
       Pe urmă a trebuit să înteleg că programele referitoare la securitate și siguranță financiară erau bine lipite de creierul meu, dar nu-mi erau nici pe departe folositoare.
Mi-a luat ceva timp să recunosc adevărul și să pot spune, din nou cu riscul de a fi judecată, că nu vreau să am un job clasic, să lucrez la program și să fac o activitate oarecare, doar pentru a primi un salariu la sfârșit de lună. Știam în adâncul sufletului ca nu așa stau lucrurile și că trebuie să existe o altă cale. Bineînteles că trebuie să faci ceea ce ești înzestrat de la natură să faci, dacă vrei să fii fericit, iar pe urmă observi cum activitățile care au nevoie de talentul și inzestrarea ta, vin spre tine singure.
 
Eu cred cu tărie că există un schimb corect între oameni și univers, care funcționează perfect. Atât timp cât tu te oferi semenilor tăi prin ceea ce faci, dai tot ce poti, contribuind în felul acesta la armonia și bunăstarea planetei, nu ai de ce să iți faci griji, de banii tăi se ocupă universul.
 În cazul meu, am ales să scriu poezii și articole ca acesta. Așa mă ofer eu celorlalți, iar sutele de mesaje pe care le primesc de la voi îmi confirmă alegerea. De când am hotărât sa fac ce-mi place, fără să mă mai gândesc din ce-o să trăiesc, grijile financiare au dispărut. Poate că pentru o vreme nu câștigi propriu-zis din ceea ce faci, dar dacă ești centrat pe adevăr și spre a fi în folosul celorlalți, banii vin spre tine pe alte căi la început, în timp ce tu continui să-ți construiești visul. Este incredibil cum se așează lucrurile! Și mai e ceva, de câte ori alegi adevărul și calea dreaptă a lucrurilor, universul te premiază, primești un bonus de zece ori mai mare decât ai fi caștigat dacă acceptai compromisul.
                 Transformări excepționale au loc și cu corpul meu fizic. Cand atenția este îndreptată către interior și conștientizezi că trupul tău nu este altceva decât rezultatul alegerilor tale, adică înțelegi că ceea ce există în interior se vede și în afară, nu mai poți să îți bați joc de sănătatea ta, nu mai poți să ramâi indiferent. Am renunțat la fumat în prima zi a anului 2016, apoi treptat la cafea și la alcool, iar mai nou am schimbat total și regimul alimentar, devenind vegan. Am scos complet din alimentație carnea de orice fel, inclusiv peștele, laptele și derivatele acestuia, dar și ouăle. Nu mai vreau să consum nimic care derivă din regnul animal fiindcă am ajuns la concluzia că orice are viață trebuie să trăiască. Sunt de acord că și regnul vegetal este o formă de viață, dar încă nu am văzut niciun ardei să sară de pe fundul de tocat legume si să urle de durere prin bucătărie. Tind către o alimentație raw-vegan în totalitate, dar o iau încet.
Rețineți acest aspect, totul se întâmplă la pasul vostru, este un proces care vi se dezvăluie de la sine pas cu pas în funcție de rapiditatea cu care transcendeți propriile convingeri și programe care nu se mai aplică noii ființe în devenire. Nu există limită de timp sau o ordine exactă a pașilor, fiecare experimentează în mod diferit. 
 
Corpul meu văd că se adaptează destul de ușor, sunt uimită de nivelul de energie pe care l-am căpătat odată cu această alegere și sunt încântată totodată de comunicarea clara care s-a instalat. Corpul îmi spune exact când, cât trebuie să mănânc și ce trebuie să mănânc.

În ceea ce privește efortul fizic, nu am fost niciodată un fan al antrenamentului la sală, întotdeauna am simțit că trebuie să existe metode mult mai plăcute de a-ți pune în mișcare trupul și iată ca le-am găsit. La mine funcționează perfect mersul pe jos, dansul și yoga! Așa că odată cu adoptarea unei diete vegane am început să fac și yoga și mi se pare absolut genial ceea ce se întâmplă pentru că totul a venit către mine natural și fără efort.
Drumul meu și căutările mele m-au dus în această direcție, către yoga, dar inițial am început cum vă spuneam, cu cartea lui Eckart Tolle in 2012. Am trecut apoi treptat prin învățăturile lui Rumi și ale lui Mooji, iar momentan am ajuns îl ascult pe Sadhguru. Abordările pot fi diferite, însă mesajul este același. Ceea ce este foarte interesant este că m-am hotarât sa renunț la carne înainte să ajung la yoga, fără să știu că dieta yoghinilor este una vegana și n-am să vorbesc în acest articol despre asta, dar vă spun doar atât, drumul către tine însuți este presărat cu miracole și sincronicități.
              Văd că m-am întins deja pe patru pagini și ar mai fi multe de scris, dar nu vreau să plictisesc. Am să revin cu detalii despre procesul meu de evoluție așa cum am promis, în speranța că povestea mea vă va fi de folos.
 Înainte de a încheia vreau însă să adaug faptul că în momentul în care atenția este îndreptată către interior, nu mai poți tolera minciuna, falsitatea, superficialitatea, nedreptatea și nu mai poți face compromisuri. Pur și simplu nu mai poți! Iar asta nu înseamnă că ești mai presus decât ceilalți și nici că ești ignorant sau egoist. Nimeni nu se compară cu nimeni aici, suntem minunați cu toții, fiecare dintre noi aflându-ne la un anumit nivel de cunoaștere de sine și fiecare evoluând în ritm propriu.
Nu mai știu unde am văzut acest citat, dar mi se pare atât de frumos încât nu pot să nu îl împart cu voi:
 
Planeta noastră este o gradină cu flori, noi oamenii suntem florile, nu poți să compari niciodată frumusețea unui crin cu cea a unui trandafir sau a unei lalele. Fiecare floare este unică și absolut superbă, iar la fel ca și în cazul florilor, singura noastră preocupare pe această lume este să înflorim”
Vă mulțumesc!

 

Sursa foto: (http://www.insightstate.com/wp-content/uploads/2016/05/Spiritual-Awakening-Process-%E2%80%93-The-Ascension-Process.jpg)

2 thoughts on “Despre evoluția spirituală

  1. Ana Dumitru says:

    Fiecare om e un tezaur, pe care din păcate nu îl vede nici măcar posesorul Tu l-ai găsit in tine , și l-ai scos la lumina iar noi îl percepem cât de prețios este . Nu îl văd toți sunt și orbi și surzi dar și multi care și-au pierdut toate simțurile și sunt împinși de turma spre nicăieri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *