Ai apărut ca o steluță în întuneric, iar strălucirea ta m-a fermecat
Am vrut să strălucesc și eu ca tine și după ce-ai plecat, te-am căutat…
La început nu m-am apropiat prea tare, că întunericul în care am trăit,
Mă tot chema înapoi la dânsul și m-am întors acolo negreșit…
Dar gândul că aș putea să fiu o stea nu mi-a mai dat pace de-atunci,
Iar după lungi și grele încercări, am reușit să mă desprind!
Între timp multe s-au schimbat, tu ai crescut și luminezi atât de tare,
Că din steluța mică ce erai, ai devenit un mare soare!
Încă nu-mi vine a crede că-s aici, aici am vrut să fiu mereu!
Așa de fericită sunt că am ajuns să orbitez în jurul tău!
Soarele meu! Iubirea mea! Mi-ai deschis largă inima!
Razele tale mi-au topit mândria și în sfârșit mi-am căpătat lumina!
Acum sunt o frumoasă stea și eu și-am învățat să strălucesc puternic,
Acum și eu mă bucur să-i ajut pe cei ce vor să vadă-n întuneric!
