În momentul în care înțelegi că schimbarea lumii începe odată cu schimbarea fiecăruia dintre noi și când realizezi că tu ești cea mai importantă ființă din viața ta, îți întorci toată atenția către tine, evident. Din acel moment începi practic să trăiești.
Realizezi ca prin miracol că ai atâta iubire de dăruit și totodata iți dai seama că tu ești cel care are cea mai mare nevoie de ea. În sfârșit te oprești din alergatul după iluzii, fiindcă un lucru devine cât se poate de limpede, nimeni nu te va iubi niciodată așa cum vrei tu să fii iubit, fiindcă numai tu știi cum să faci acest lucru.
Așadar, începi să te uiți mai atent la ceea ce ești tu, la nevoile tale și descoperi că până acum nu prea ți-ai dat atenție.
Pe tine trebuia să te asculți cel mai mult, de tine trebuia să ai grijă și ție trebuia să iti spui toate acele cuvinte frumoase de încurajare când te priveai în oglindă, nu?
Fiecare dintre noi este un mic univers. Avem un corp, un suflet și o minte de care trebuie sa ne îngrijim.
Sufletul sau sinele divin este miezul nostru sau partea cea mai de preț, este o ”perla” cum îmi place mie să-l mai numesc sau „Dumnezeul” din noi. Mintea și corpul nu pot exista fără însuflețirea lui.
Cum ne îngrijim de suflet?
Păi trăind ancorați în momentul prezent, lasând iubirea din noi să se reverse și bucurându-ne de fiecare clipă! Sufletul vrea să ofere și nu să primească!
Trebuie să ne abandonăm prezentului, să conștientizăm permanent felul în care ne simțim. Ascultandu-ne sufletul, înaintea noastră se dezvăluie un drum presărat cu miracole, cu oameni frumoși, iar către noi vin doar activitățile care rezonează cu talentul nostru unic, cu esența noastră.
Starea naturală a sinelui este de liniște, bucurie sau entuziasm. Nu uitați, oricare altă stare în afară de acestea indică un suflet neîngrijit.
Trebuie să ne abandonăm prezentului, să conștientizăm permanent felul în care ne simțim. Ascultandu-ne sufletul, înaintea noastră se dezvăluie un drum presărat cu miracole, cu oameni frumoși, iar către noi vin doar activitățile care rezonează cu talentul nostru unic, cu esența noastră.
Starea naturală a sinelui este de liniște, bucurie sau entuziasm. Nu uitați, oricare altă stare în afară de acestea indică un suflet neîngrijit.
Corpului sau templului nostru cum i se mai spune, deja știm de acum că trebuie să îi dăm hrană sănătoasă, legume, fructe și alimente cât mai naturale. La fel știm să bem suficientă apa și sa ne odihnim. Este indicat să ne mișcăm cât mai mult în natură și să dansăm, dansul corpului vine natural din bucuria sufletului.
Esențial este să nu îi facem rău, nu mai e niciun secret că alcoolul, tutunul, drogurile, alimentele procesate și sedentarismul ne fac rău, la fel ca și nopțile pierdute.
Un trup arată cel mai bine atunci când este sănătos, iar sănătatea este cel mai bun machiaj să știți.
Am lăsat minteaultima, pentru că ea este cea de care marea majoritate uită să se îngrijească.
Cum avem grijă de mintea noastră?
Păi mintea are nevoie să se joace, să descopere și să creeze. Ca să ne asigurăm că face aceste lucruri frumos și constructiv, mintea noastră trebuie în primul rând ținută sub observație permanent ca nu cumva să lucreze în afara orelor de program, adică după ce și-a făcut treaba, trebuie să ne asigurăm că ea se odihnește. O minte gălăgioasă și lăsată neobservată ajunge să pună stăpânire pe întreaga noastră ființă și să ne împingă către viciile acelea care fac rău corpului, smulgându-ne totodată din momentul prezent. O minte neîngrijită dă naștere fricilor și grijilor. Ea confecționează un iluzoriu „eu”- egoul, care are impresia ca este autorul a tot ceea se întâmplă si care trăiește în trecut și în viitor, dar niciodată în prezent. Acest „eu”avea la baza rolul de a ne apăra, însă a ajuns sa acapareze fiinta aducând depresia și nemulțumirea în viața noastră. Omul trebuie să ajungă să pună lupa pe ego, să îl vadă și să îl demaşte. Odată ce l-ai surprins, puterea lui se dizolvă.
Nu ne luptam cu egoul fiindcă asta ar însemna să facem exact ceea ce egoul urmărește, ci îl luam ca și aliat și încercăm să îl reprogramăm, de data asta asigurându-ne că el lucrează în favoarea noastră si în deplină armonie cu sinele nostru divin.
Când mintea și sufletul ajung să fie aliniate, pacea dintre ele ni se reflectă pe chip!
Așadar este foarte important să avem o minte, un corp și un suflet îngrijit.
Să te iubești pe tine însuți este scopul existenței. Odată ce descoperi acest lucru, ai pornit pe drumul tău către iubirea necondiționată față de tot ceea ce este și ești un pas mai aproape de uniunea cu divinitatea. Când ai învățat să te respecți si să te iubesti, nu mai ai nevoie de iubirea și respectul nimănui, iar teama de singuratate se evaporă complet. Ajungi chiar să fii fascinat de propria-ți compexitate și nu te mai saturi îngrijindu-te! Este minunat să te iubești și să simți cum „perluța” ta zâmbește din interior.
Reține, numai iubindu-te pe tine îi vei putea iubi și pe ceilalți și numai atunci când te iubești pe tine te vei lăsa iubit și de ceilalți.
Sursa foto: (http://isabelageorgescu.com/wp-content/uploads/2016/12/0.0.30.Cresterea-Stimei-de-Sine-1-e1483488416720.jpg)
Mulțumesc mult pentru ca ne ajuti sa ne redescoperim, sa ne aflam valențele și potențeze atât ale minții cât și ale trupului și sufletului.
Multumesc si eu! ❤
Foarte frumos. Multumesc. Ai perfecta dreptate!!!