Vervă…

 

 Vervă

Vreau împreună cu el,
Dar nu sunt împreună cu mine,
Pai cum vine asta? E-o nebunie!
Aștept să se întâmple o minune cu el,
Să aibă o revelație, să se schimbe nițel,
Să nu-mi mai vorbească la fel,
Să devină responsabil, să fie fidel…
În loc să mă uit adânc în sufletul meu,
Să mă întreb: Ce mă ține ataşata de el?
De ce nu-i dau drumul şi mă-nvârt în cerc?
Și de ce vreau să se schimbe, ce nu accept?

Vrei să aibă el o revelație,
Dar te scoți pe tine din ecuație…
Pai nu face sens, că dorința și nemulțumirea
Sunt stările tale și nu ale lui…
Ce vină are celălat că îți pleacă ție mintea hai-hui?
Nu-ți convine ce face, ce zice și cum e?
Păi caută în tine și află de ce…
Vezi dacă tu ești așa cum îi ceri lui să fie,
Dacă tu ești aliniat cu tine și ferm pe poziție
Și abia pe urmă stăm de vorbă…
Ia vezi iși mai are rostul atâta vervă?

Mmmda, așa ziceam și eu…
Hai să nu mai acuzăm,
Lasă-l pe celălalt să fie așa cum e
Și tu ocupă-te de tine, că problema acolo e.
Dacă erai bine cu tine, n-ai fi criticat pe nimeni!
Pur si simplu știai să accepți,
Când ești împăcat cu tine, ești împăcat cu tot!
Așa că stai și-analizează-te o perioadă,
Videcă-ți rănile din trecut…
Și vei vedea cum vor ramâne în jurul tău doar oameni
La fel de minunați precum ești tu!

Sursa foto:  (http://cdn.playbuzz.com/cdn/93d7f6b0-2fc9-4ab0-8316-63a712c08413/af10d0fa-4cfc-4587-9b06-92101ed53e0f.jpg)

2 thoughts on “Vervă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *