De vină… (poezie)

Așadar, totu-i o poveste,
O bandă ce se derulează-n cap
Despre ce cred eu că sunt
Despre ce cred eu că fac…
Îți spui povestea asta de ani buni,
Fără să te întrebi măcar o dată,
De ce-oi fi venit pe pământ?
Ce rost am eu pe lumea asta?

Dar anii trec și te complaci în neputință,
Te minți ca n-ai avut curaj, că n-ai voință…
E simplu să dai vina pe destin
Și să-ți îneci amarul în sticlele cu vin.
Dacă nu e destinul, atunci soarta…
Familia în care te-ai născut sau poate țara,
Sistemul de de vină și vremea de afară,
Să nu uităm bineînțeles de încălzirea globală!

Cât mai dăm vina oameni buni?
Cât mai aruncăm cu pietre?
E chair atât de greu să recunoaștem
Că nu există vinovați, ci doar proaste alegeri?
Dacă și-ar face fiecare curat în pătrățica lui,
Cum ar arăta pământul în câteva luni?
Imaginați-vă ce lume am clădi pentru nepoți
Și care ne-ar fi mulțumirea pentru acest efort…

Sursa foto: (https://previews.123rf.com/images/weerapat/weerapat1401/weerapat140100204/25110547-hands-holding-tree-growing-on-cracked-earth-hands-growing-tree-save-the-world-environmental-problems.jpg )