Ridică-te!

Ridică-te! Nu în genunchi ți-e locul
Ești universu’ întreg, cum să cedezi?
Doar n-ai luptat atâta amar de vreme
Ca să renunți în ultimul moment.

De ce să te-îndoiești de tine?
Rămâi în adevărul tău!
Fie că plouă sau că ninge
Onestitatea te va proteja mereu!

Ridică-te, reintră-ți iar în drepturi
Și te așează în fotoliul de cristal
Reamintește-ți că tu nu ești forma,
Și c-ai venit aici doar temporar.

Ridică-te și cheamă-ți ajutoare
Și sfinți și heruvimi, alaiu’-ntreg
Să te asiste când te înalți spre soare
Și când din om devii iar Dumnezeu.

foto: Tanasa Constantin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *