Samuel cu vocea lui (poveste)

La trecerea dintre ape, lângă malul cel abrupt
Peste valurile mării, unde soarele-a apus
O camilă liniştită, cu desagi ce îi atârnă
Așteapta-n amurgul serii pe stăpânul ei s-ajungă

Și în cel din urmă ceas, după ce-și ia bun rămas,
Dintr-o barcă, ce să vezi, un tânăr cu ochii verzi,
Se îndreptă către camila, care l-aștepta umilă.
Luă apă din desagă, ii dadu sa bea oleacă,
După care se porniră către satul cu lumină

Fu lung drumul, dar sosiră, obosiți, se odihniră…
Iar în zori porniră iar, spre alt sat, spre alt hotar
Voiau s-ajungă de grabă, căci sărbătoarea cu paradă
Se întâmpla într-un an o dată

Era locul de întâlnire al celor mai iscusiți
Arcaşi, acrobați, artiști, din toată lumea veniți…
Și nici tinerelul nostru nu putea să fii lipsit
Avea cea mai dulce voce din câte s-au auzit!

Trei zile de voioșie, dansatori, jongleri cu foc,
Fete tinere frumoase, cu flori prinse la mijloc
Fel și fel de preparate, mirosuri nemaiîntâlnite
Bătrâni așezați în cercuri, pufăind din niște pipe…

Samuel, tânărul nostru, și-al său loial dromader
Ajunseră în toiul zilei, ce-i drept, șifonați nițel…
Se lungiră pe o piatră chiar la intrarea din sat
Și-o vreme au stat acolo, copleșiți și fără glas

Iar pe când ei moțăiau, că ba visau, ba se trezeau…
O furtună de nisip, mai tare i-a amețit…
Făcându-i să nu mai vadă, au ajuns să se despartă,
Tânărul intră pe-o poartă, iar cămila pe cealaltă

Așadar, fără camilă, fără bani, fără desagi
Tânărul avea nevoie să bage ceva-n stomac…
Și de foame, ca țiganul, a început să fredoneze,
Pân’ce melodia lui făcu lumea să danseze

Ușurel, în jurul lui se adunaseră destui
Și de dragul vocii sale îi dădură de mâncare,
Ba chiar îl poftiră-n untru să se bucure de-ospăț
Și-i oferiră și haine, si bijuterii și tot

Bag de seamă că le place, Samuel în sinea lui…
Mulțumesc slăvite Doamne, mi-ai dat un dar așa bun!
Eu nu fac decât să-i bucur, să le intru-n inimioară,
Iar ei de-așa bucurie, îmi întind totul pe tavă…

Și-a cântat tânărul nostru două zile și trei nopți
Că până și dromaderul l-a auzit și s-a întors…
S-a dus vestea-n lumea largă, Samuel cu vocea lui
Face sufletul să crească, oamenii devin mai buni!

Încet, Samuel ajunse să colinde întreg pământul
Căci lua fiecare zi așa cum venea spre dânsul,
Lăsa vocea minunată să-i călăuzeasca drumul,
Bucura-n stânga și-n dreapta, împlinind astfel destinul

Vedeți voi, dragi cititori, toți suntem un Samuel,
Toți avem un dar divin pe care să-l folosim,
Din care să ne hrănim…
Trebuie doar să îl găsim și lumii să-l oferim

Amin!

Sursa foto :(https://i.pinimg.com/564x/be/e6/19/bee619523a9068c96a26238b145a48c6.jpg)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *