Meditație

Câte vieți am trăit, câte voi mai trăi…
Nu ştiu încă ce-am fost, nu ştiu ce voi mai fi
N-am idee de unde şi nici încotro,
Dar observ… şi observ că mă îndrept înspre o…

Înspre o nouă viață şi un nou început
O versiunea a mea, care acum s-a născut
N-are ochi, n-are gură, nici mâini, nici urechi
Dar e vie, mai vie decât pot să înțeleg

Până acum mă bazam exclusiv pe simțiri
Azi percep existența într-un mod şi mai fin
Nu de corp am nevoie să simt sau să fiu
Nici de minte să-mi mintă ca nu pot sau nu știu

Tot ce-mi trebuie sunt şi-am fost practic mereu
Dar s-ajung până aici, m-am căznit, mi-a fost greu
Îmi clădisem cu mintea temniță-n fortăreață
Iar din corp îmi trasasem limite către viață…

Nimic nu trecea dincolo de ele,
Nici măcar bucuria n-avea loc să mai spere
Atât de mult rău mi-am dorit să îndur
Doar să aflu că-s vie şi mi-e sufletul pur

Photo:(https://cdn.psychologytoday.com/sites/default/files/field_blog_entry_images/Titima%20Ongkantong_Meditation.jpg)

3 thoughts on “Meditație

  1. Clipa Acum says:

    ”Îmi clădisem cu mintea temniță-n fortăreață
    Iar din corp îmi trasasem limite către viață…
    Nimic nu trecea dincolo de ele,…”
    ”…Dar observ… şi observ că mă îndrept înspre o…
    Înspre o nouă viață şi un nou început
    O versiunea a mea, care acum s-a născut
    N-are ochi, n-are gură, nici mâini, nici urechi
    Dar e vie, mai vie decât pot să înțeleg…” ….magia sufletului tău cuprinde schimbă lumea… Adâncă prețuire!

  2. Lenuta says:

    Atât de mult mă regăsesc in poeziile tale, ai pus suflet , ești curajoasă, ai trecut prin multe te apreciez foarte mult, Sunt la o răscruce de drumuri și ca tine simt că trebuie să las totul in urmă dacă nu sunt acceptată cum gândesc diferit decât turma, mi-am pierdut și prietenii nu mai comunicăm, nici cu familia, această pandemie a scos la iveală adevărata față a oamenilor pentru care ai făcut totul ca să fie fericiti și când ai nevoie de de ei îți intorc spatele,. Imi cer scuze că indrăznesc, nu vreau să te supăr cu ceva ! NU am cu cine să mă consult, cineva care gândește ca mine , te implor scumpa mea, am peste 60 de ani, vreau 5 minute măcar să discut cu tine simt că doar tu mă vei ințelege prin ce trec. Am mare nevoie de un suport moral măcar, sunt nevoită să divorțez la această vârstă. Mulțumesc din suflet GEORGIANA DĂNILĂ te imbrățișez cu mare drag, prețuire și mult respect, Dumnezeu să te ocrotească, să te ajute să treci cu bine peste tot, să te binecuvânteze impreună cu cei dragi !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *