Meditație

Câte vieți am trăit, câte voi mai trăi…
Nu ştiu încă ce-am fost, nu ştiu ce voi mai fi
N-am idee de unde şi nici încotro,
Dar observ… şi observ că mă îndrept înspre o…

Înspre o nouă viață şi un nou început
O versiunea a mea, care acum s-a născut
N-are ochi, n-are gură, nici mâini, nici urechi
Dar e vie, mai vie decât pot să înțeleg

Până acum mă bazam exclusiv pe simțiri
Azi percep existența într-un mod şi mai fin
Nu de corp am nevoie să simt sau să fiu
Nici de minte să-mi mintă ca nu pot sau nu știu

Tot ce-mi trebuie sunt şi-am fost practic mereu
Dar s-ajung până aici, m-am căznit, mi-a fost greu
Îmi clădisem cu mintea temniță-n fortăreață
Iar din corp îmi trasasem limite către viață…

Nimic nu trecea dincolo de ele,
Nici măcar bucuria n-avea loc să mai spere
Atât de mult rău mi-am dorit să îndur
Doar să aflu că-s vie şi mi-e sufletul pur

Photo:(https://cdn.psychologytoday.com/sites/default/files/field_blog_entry_images/Titima%20Ongkantong_Meditation.jpg)

2 thoughts on “Meditație

  1. Clipa Acum says:

    ”Îmi clădisem cu mintea temniță-n fortăreață
    Iar din corp îmi trasasem limite către viață…
    Nimic nu trecea dincolo de ele,…”
    ”…Dar observ… şi observ că mă îndrept înspre o…
    Înspre o nouă viață şi un nou început
    O versiunea a mea, care acum s-a născut
    N-are ochi, n-are gură, nici mâini, nici urechi
    Dar e vie, mai vie decât pot să înțeleg…” ….magia sufletului tău cuprinde schimbă lumea… Adâncă prețuire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *