Nu am prieteni, prietenia nu e pentru mine
Am tribul meu de suflet, asta e altceva
Puţini sunt cei pe care îi vreau în preajmă
Nu mulţi au loc să stea la masa mea
La masa mea vreau puritate,
Dacă-ti place mizeria, rămâi în ea
Eu ştiu ce suflet am şi-mi ştiu valoarea
Câştigă-ţi dreptul de a rămâne în viața mea
Cândva eram naivă şi credulă…
Acele vremuri au apus demult,
Acum ori ne-ajutăm să creştem împreună
Ori n-are rost, prefer să îmi văd de drum
Prefer singurătatea mea cea sfântă!
Decât să-mi pierd timpul cu „prietenii”
Dacă nu ne vedem suflet cu suflet,
Pentru ce să ne întâlnim?
Nu-mi trebuie conversațiile mărunte
Nu mă intereseaza să ascult „poveşti”
Pentru mine direcția e limpede
Ori ești în tribul meu, ori nu exiști!
Sursa photo (https://da28rauy2a860.cloudfront.net/wellbeing/wp-content/uploads/2019/04/03094356/finding-your-tribe-image-by-simon-maage-copy.jpg)
Frumos și clare vorbe spuse
De-un trib de suflete curate-aud
Exist-așa-ceva?
Sau sunt frumoase vorbe-n vănt ?
Și dacă nu-s peefect, decât o mică parte
Dar doritor a mă-ndrepta
Cum aș putea? Sau aș putea eu oare
În onorabil al tău trib s-ajung ?
S-ajung ?
Și cine sunt..
Căci cade-se a zice….se spune în Ardeal la noi.
Sunt un străin…rătacitor pe-acest pământ
Un nume ce cu „Aur” îmi incepe
Dar se termină cu-un….”el”
Din lut…sau din pământ.
Cu mari și sângeroase încă,răni deschise
Adânci în suflet, și în gănd
Știu, pare că războaie-am dat
Deșii pe câmp de luptă,
Nici ieri nici azi nu am călcat
Atunci de unde-atâtea răni
Ce totuși viața mi le-a dat ?
Nu-i nobil ca să-ți plăngi cuiva durerea
Iată că știu, și totuși iat-o fac
Poate ca asta este sursa rănii
Dar și-a acestor rănduri
Ce poate …cuiva bune sunt , sau plac
Ce voi…nu mă-ntreba aleasă gazdă
Nici eu a spune, n-aș putea
Știu doar atât,..iubesc și doare
…Ti-ajunge ție cu durerea ta.
Iubesc ! …și uneori mi-e greu
Să duc tot doru-mi pe cărare
Mă usc si cad lipsit de țel
De-aceea iartă iar deranjul
Să -ți las și tie aici din el
Te rog, nu-ți fie supărare
Știu ca …ti-ajunge cu durerea ta
Care desii din vorbe-ți de războinic
Răzbat atăt de clar,
simțite chiar de rana mea
O fi chiar rostul rănii?
Si-a luptei fără de război
Ca să simțim mai bine viața
Valorile ce sunt in noi ?
Iubesc…Prințesă dulce din Sarai
O ființa unica,cum alta …
El,Creatorul ..pereche n-a făcut !
dar ști? Ea are sufletul de gheață
Iar eu
Mereu în cautare de putere
Să o dezgheț…. sau de nu pot
Atunci măcar s-o uit…
Cad ieri și astăzi mă ridic,
c-o nouă rană-n suflet ratacit
Cănd zic ca nu mai pot
…pot iarăsi…
Cănd clătinat și făra de putere mersu-mi
Caută un loc, de-a așeza un gănd
Mă tem…nu de singurătatea noptii
Nici de săgețile ce zboară în vânt
Ci unde oare sa găsesc putere
Prințesa mea, s-ajung să o sărut …
Nu ști tu dragă gazdă?
Izvoarele iubirii unde sunt ?
Ca să m-adăp, sa am putere
Prințesei mele,căldură să-i aduc ?
Se spune ca iubirea numai…
Doar ea ne poate vindeca
Cu răni deschise-n taina nopții
Te-ntreb : de simți cum arde lacrima.
Te voi lăsa acum
Și iartă dacă liniste ti-am tulburat
Voi merge iarăsi mai departe
Izvorul mistic să-l găsesc
Pentr-o iubire , cum n-a mai fost
Și -Mbrățisare cum n-a mai existat !
Pentru a mea Prințesă Scumpă
Fică de Domn și Mare Împărat !
Ca adierea care poartă șoapta
Durerii și singurătații în etern
……Mă văd atât de slab..
Și totuși iarăși… sper!
……………
………………
Nu plagiat
Ci chiar din al meu suflet
Te las o dragă gazdă
Cu pace și cu sufletu-mpăcat.
Aurel.P…
Acum doar o jumate dureroasă
Fără…Ea.