Acum știu, acum am înțeles….(confesiune)

Acum am înţeles… de ce am rămas fără bani şi de ce sunt acum atât de săracă ( financiar vorbind). Deşi sunt destul de activă şi fac multe lucruri bune şi frumoase pentru oameni, deşi mi-am găsit menirea şi ştiu care îmi este misiunea pe acest pământ, deocamdată nu mi se îngăduie să primesc bani, decât la limita supravieţuirii, iar acum am înţeles şi de ce.
Pe mine banii m-ar fi împiedicat să cresc. Aş fi stat cu ochii după plăceri exterioare, m-aş fi lăfăit, aş fi înotat în mâncare şi în lucruri materiale. Odată ramasă fără bani, n-am mai avut încotro decât să mă uit şi mai mult în mine, să stau cu mine, să mă ocup de mine, posturi lungi, bai cu sare, plimbări în parc, meditaţie, rugăciune şi multă solitudine…
Perioada de început a anului 2020, odată cu debutul pandemiei, nemaifăcând evenimente, nemaivânzând carţi şi fiind obligată să stau în casă, a coincis și cu momentul în care banii obținuți după vânzarea ultimei  proprietăti, banii din care trăisem în ultimii 2 ani, s-au terminat.
(Hotărâsem să o vând tocmai pentru a mă debarasa de trecut, de tot ce am fost, de toată minciuna și inconștiența în care trăisem. Mi-am zis că vreau sa încep freş, să câstig curat din ceea ce am devenit acum, neștiind ce urmează să vină… ) Deci din luna Mai 2020, n-am mai avut niciun ban şi nici nu am vrut sa mai fac bani cu orice preț, n-am mai vrut să fac nimic din ce nu rezonează cu sufletul meu. Mi-am zis aşa, prefer sărăcia asta cruntă, dar curată, decât să mai fac compromis, decât să mă mai vând, decât să mint, să mă prefac sau să mă forţez să fiu altceva decât ceea ce sunt. Ultima oara când am încercat să lucrez ceva pentru bani, am rezistat o zi, credeam că fac ceva care rezonează cu mine, că fac ceva bun pentru oameni și acolo am dat peste o falsitate de nedescris, în numele spiritualităţii, pe un website de „spiritualitate” din afara țării, era de fapt un fel de prostituție mascată. Atât de tare m-am grăbit să fug și să scap de acolo, că le-am lăsat și cei 170 de dolari pe care îi câștigasem în acea zi, în condițiile în care nu aveam nici bani „de pâine” în casă. De murit de foame nu am murit, (între noi fie vorba, nici nu se poate muri de foame, ci doar de frica de a nu muri de foame, acum știu…) și deși trăiesc la limită ( am aproape 3000 de euro datorie, abia îmi plătesc facturile, am întreținerea neplătită de 4 luni) mereu se întâmplă ceva și reușesc să merg înainte. Ori cineva mă sună să cumpere un set de cărți, ori cineva îmi trimite un mic cadou pe Revolut pentru că i-am dat un sfat bun atunci când mi l-a cerut, ori o prietenă care știe prin ce trec, mă invită la un ceai și simte să îmi dea și niște bani, ori fiicămea primește bursă de merit la școala și mă folosesc de acei bănuți. Nu e uşor, mi se întoarce stomacul pe dos uneori când văd situaţia în care sunt, dar ştiu ca este doar o perioadă, știu ca este necesar să trec prin asta ca să mă învăț minte, ca să învăț să apreciez, să valorizez altfel lucrurile, ca să nu mai fac ceea ce am făcut în trecut ( pentru cei care nu știu, am avut foarte mulți bani la un moment dat… și vreo trei proprietăți pe care le închiriam. Dar consumam peste măsură, aruncam aiurea cu banii și mă distrugeam treptat).
Sărăcia mă învață să nu mai consum în neștire, să nu îmi mai bat joc de trupul si de sănătatea mea, mă învață smerenie și autodisciplină… Acum mănânc doar o masă pe zi, dar mănânc ce trebuie, mănânc ceea ce corpul meu are nevoie cu adevărat. Acum am înțeles că nu trebuie să fii zgârcit când vine vorba de mâncare, ba dimpotrivă, să cumperi numai produse de calitate superioară, dar să mănânci puțin. Este foarte important cu ce te hrănești, de acest lucru depinde și calitatea vieții pe care o trăiești. Sărăcia a fost pentru mine singura modalitate de a mă salva. 
Acum știu ce am de făcut, când am să primesc o nouă șansă și banii vor veni din nou spre mine, am să-i onorez și pe ei și pe mine. Am să fiu recunoscătoare pentru fiecare leu în parte și am să investesc în lucruri cu adevărat importante de data asta, proiecte măreţe pentru lumea în care trăiesc.  Am să mă ocup de oamenii din jur care au nevoie de ajutor și am să mă îngrijesc de natură si de bunăstarea acestei planete.
La fel și cu relațiile, am înțeles de ce sunt singură de atâta timp, am înțeles de ce nu a mers niciuna dintre relațiile mele, de ce au eșuat toate în mod spectaculos, de ce au venit bărbații/partenerii mei îmbrăcați în personaje negative…. Tocmai ca să pot lucra cu mine și să cresc.
Dacă aveam o relație liniștită aș fi picat în zona de confort, aveam tendința de a-l venera pe celălalt, de a-l ridica pe un piedestal si de a mă dedica total, așa am făcut în toate relațiile mele…  toată atenția mea se ducea în afară și bineînțeles ca uitam de mine. Într-o relație eu întotdeauna mă pierdeam, uitam cine sunt, nu eram atenta la mine și în mine, ci la el… şi de aceea unica soluție ca eu să cresc a fost aceea de a rămâne singură. Sunt profund recunoscătoare bărbaților /partenerilor mei de până acum, mai ales ultimului… El a acceptat să joace rolul întunericului din mine, al umbrei mele, doar pentru ca eu să mă vad în toată splendoarea și să mă pun pe treabă, întâlnirea cu el ajutându-mă astfel să cresc la nivelul la care am crescut. Mulțumesc! 🙏
 Numai în solitudine ai timp de tine cu adevărat, te asculți mai bine, te vezi și  în felul acesta te vindeci… Acum cred că sunt pregătită să trăiesc atât singură până la finalul acestei experiențe pământești cât şi alături de un partener. Acum știu că este vorba doar despre mine, că el doar îmi va oglindi nivelul de conștiinţă si îmi va potenţa creșterea în continuare, cu alte cuvinte, doar ceea ce sunt poate veni către mine… mă voi atrage pe mine către mine. Voi rămâne ceea ce sunt, în continuare centrata în mine, ancorată în adevărul meu, atentă la nevoile mele şi dedicată creşterii mele, urmându-mi intuiţia şi respectându-mi ritualul zilnic.
Acum am înţeles și accept tot ceea ce este și ceea ce va veni! Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce experimentez. Sinele meu înalt mă duce acasă. M-am întrupat în această formă de această dată cu scopul clar de a mă desăvârşi, de a transcende tot ceea ce credeam important, în favoarea a ceea ce este cu adevărat important. Sufletul meu. Amin!🔆
PS. Am scris acest articol pentru mine, îmi face bine să-mi fac publice revelațiile, să fiu vulnerabilă si să mă confesez, mă simt excelent de fiecare dată când o fac.✅
Totodată, știu că onestitatea și deschiderea mea îi va inspira pe semenii mei și îi va ajuta să înțeleagă că totul se întâmplă pentru noi, nimic nu vine întâmplător și orice aparent obstacol ne aduce mai aproape de Adevărul a ceea ce suntem. Vă îmbrățișez cu drag! 💗
Foto: Răzvan Chirilă.

12 thoughts on “Acum știu, acum am înțeles….(confesiune)

  1. Szongoth Iosif says:

    Foarte bine punctat, lumea materiala ceea ce s-a maturizat in ultimii cincizeci de ani , a produs ceea mai mare catastrofa la nivel sentimental , relatie : om – persoana sau om. Ma bucur pentru că chiar și în această negură în care este lumea azi , Dumnezeu are oameni cu care lucreaza și dorește sa-i trezeasca pe cei care mai au dorința de a reflecta caracterul Lui. Am fost creați sa fim ajutor unii celorlalți nu batjocoritori si asupritori. Fii Binecuvântată suflet bun si cuvintele tale să fie oxigen pentru cei care vreau ca să mai aiba parte de viață, viata de calitate dupa rețeta lui Dumnezeu 🙏🙏🙏

  2. Elena says:

    Esti minunatà!!! Te văd!!!
    Si eu rezonez cu ceea ce scrii aici. Incà mai am resurse materiale proprii si nu imi este teamă că se vor termina.. deja nimic din consumarism nu mă mai atrage… lucrez la mine și este atât de bine!!! Acum intâlneac tot mai mulți oameni ca tine!!!Ceea ce ai scris aici mi-a dat si mai multă putere să merg înainte 🌹

  3. Corina says:

    Georgiana,am ramas fara job din anul 2013, n am mai vrut sa ma angajez la stat sau la privati,am facut paine de casa dupa aceea si am avut multe satisfactii de la clienti , nu mai alerg dupa partea financiara, cat imi doresc si iubesc partea spirituala.Ma regasesc in tot ! Si mai frumoasa este viata cand m am regasit si redescoperit ! ❤

  4. Dunia Petrov says:

    Daaa,suflet frumos, mă regăsesc în confesiunea ta…După ce te saturi, sa lupți, sä fii perfect, să demonstezi că ești mai , bun decît altul, ostenit lași armele jos! Și ca prin miracol, vulnerabilitatea devine, o mäsură perfectă a curajului!!!¡

  5. Alexandrina says:

    Mulțumesc cu recunoștință pentru fiecare apariție a ta! Ești o sursă de inspirație pentru mine. Apreciez curajul tau de a- ți trăi propria viață și îmi doresc să fac la fel

  6. Marian says:

    Voi trece , se pare exact prin aceeași deposedare ca si tine . Toți prietenii îmi spun sa lupt dar eu nu mai am nici o tragere de inima . Simt ca doresc sa ma detașez de material si nu mai lupt . Las totul in voia sortii !

  7. Marian Emilian Toană says:

    Uau…atât de clarificator, încurajator și eliberator! Aveam atâta nevoie sa vad asta acum !
    Mulțumesc pentru ceea ce ați devenit ! Așa cum și doctorul psihiatru și invațătorul spiritual sir David R. Hawkins a învățat:”Noi nu schimbam lumea prin ceea ce spunem sau facem, ci ca o consecință a ceea ce am devenit. ”
    Și asa cum ii plăcea și doctorului sa rostească și să scrie :
    Gloria in excelsis Deo!
    🙂🙏❤️✨️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *