Operă de artă

 

Draga mea, de ce eşti dură?
De ce te tot pui la zid?
De ce te critici, ce ai cu tine?
Ce dacă te-ai rătăcit!

Eşti o operă de artă,
Dar simultan ești și lucru în curs
Cât trăieşti asta faci, îţi vezi de treabă,
Plângi dacă vrei, dar nu te îneca în plâns…

Și ce dacă ai cedat fricii,
Suntem oameni şi greşim
Acum te aduni şi o luăm de la capăt
Repetăm până reuşim!

Nu, nu eşti slabă, n-ai pierdut lupta
Nu s-a dus toată munca ta în van
Nu înseamnă că eşti doar o impostoare
Si nu, nu-ţi trebuie încă o mie de ani…

Îţi reamintesc că eşti o operă de artă
Şi că ai evoluat enorm,
Adu-ţi aminte cum erai anul trecut
Şi vezi miracolul, Doamne ce salt !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.