Convorbire lăuntrică
Alo! Trezește-te, sunt eu, adică tu, dar cel adevărat
Poate că în sfârșit m-auzi, poate că ai aflat…
Corpul în care tu trăiești e doar un bun vehicul,
Mintea cu care tu gândești e falsul tu, e egoul.
Dincolo de corp și minte mai e și altceva
E Dumnezeu, e universul, lumina și iubirea
Știai de mic copil că e mai mult acolo, nu?
Abia acum ești pregătit să ințelegi motto-ul…
Nu-i nici o separare și nici n-a fost vreodată
Treptat, lumea se îndreaptă catre menirea dată…
Tu ești și Dumnezeu, și univers, dar și lumină
Tu, cel adevărat, ești toate, toate trăiesc in tine!
Da, eu sunt sinele din tine, am fost aici mereu
Și când te apucă frica și când te crezi erou…
N-am griji, nu-mi fac speranțe, n-am nicio așteptare
Eu doar exist, veșnic prezent, fără frică de moarte…
Cât ai să mai continui lupta, să suferi în zadar,
Nu vezi că totu-i inutil și că alergi în van?
N-ai obosit să cauți ani de-a rândul, fără să te găsești?
Oprește-te, iubește și învață să accepți!
Alo?… Adevăratul eu? Sunt egoul batrâne
Crezi că mă dau bătut ușor? N-ai cum să scapi de mine…
Am ași în mânecă destui, habar n-ai să mă -nlături
Am învățat să mint frumos, deși, urăsc efortul…
Eu pot să dau stabiltate și siguranță închipuită,
I-am dresat, de pedeapsă și iad să le fie frică
Povestea aia cu karma?… Au crezut-o toți!
Cu cât sunt mai inteligenți, cu atât mai idioți.
Frica, banii, confortul, sunt aliații mei,
Mai am și două timpuri peste care sunt zmeu,
Trecut și viitor, bătrâne, ce e ăla prezent?
Prin vise și speranțe am control permanent!
Alo!Te-am auzit, să știi, domnule…” păcălici”
Nu-i niciun întuneric, nicio frică, ai mințit!
Farsorule! Ești construit din praf
Un coșmar, o iluzie, mi te-am imaginat.
Pân- aici ți-a fost drumul, m-am trezit
Sunt conștient, sunt liber, în sfârșit!
Trecutul, viitorul? Niște simple himere…
Viața e acum, aici, unde… ghici ce?” prietene”…
Tu n-ai cum să exiști!