Karma (poezie)

Karma
 
 
 
 
Mi-a dat de furcă karma în viața asta
Fiindcă de câte ori credeam că l-am găsit
Ceva se întâmpla și încă o dată
Mă trezeam părăsind…
Practic același suflet, dar altă înfățișare
Început cu scântei și fluturași
Inima înflăcărată ca un soare…
Finalul? un dezgust total, total neașteptat.
Istorie repetată de mult prea multe ori
Și mult prea multe lacrimi irosite…
Dacă nu-i dau de cap în viața asta, mor…
Coșmarul trebuie să se termine.
Vreau să-nchid cercul în noaptea asta
Sunt ani buni de când mă învârt în el…
A venit timpul să schimb macazul,
Să nu mă mai repet.
Am să uit tot şi am să-ncep de la capăt…
Las teama şi durerea în urma mea,
Mă rup de cea care am fost odată,
Fiindcă vreau alt final de data asta.
 
_AUIBigB&biw=1280&bih=878&dpr=1#imgdii=YBUzzx33U4YcqM:&imgrc=8hIxVctysji7
DM:&spf=1496601420975)
 
 

2 thoughts on “Karma (poezie)

  1. arbatel F says:

    Puteai evita cacofonia punînd "karma" înainte şi "furcă" DUPE !…Pe de altă parte, poezia e slăbuţă, fiind mai degrabă o intenţie mentală dispusă în forma unei poezii fără rimă, intenţie fără nimic poetic în ea… Mai multă atenţie la text şi conţinut…Mesajul trebuie să fie poetic, nu doar să PARĂ !

Răspunde-i lui Dumitru Condrea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *