Despre Mauna sau „postul inimii”

Vă îmbrățișez dragii mei! Au trecut aproape trei ani de când am scris ultimul articol, („Despre Stima de Sine”) dar iată-mă cu tastatura în brațe pregătită să mă desfășor din nou. La început obișnuiam să scriu cel puțin un articol pe lună, nu toate ajungeau să fie publicate, dar simțeam să le scriu… erau parte din terapia mea, fiindcă pe atunci nu eram pasionată de bucătaria vegană, nu practicam yoga zilnic, nu făceam evenimente, live-uri și nici terapii sau cel puțin nu știam ca am în mine astfel de „apucături” . Astăzi aleg să vorbesc despre minunata experiență prin care trec de două săptămâni încoace și anume Mauna, postul tăcerii sau „postul inimii”.
De ce i se mai spune postului tăcerii și postul inimii? Păi pentru că dacă nu mai foloseşti gura, înveți să vorbeşti cu alte părți ale corpului, ale ființei, dar în special cu inima. Te cuibăreşti în inimă şi de acolo comunici.
Nu e uşor, mai ales când ești un om vorbăreț, căruia nu i-a stat gurița toată viața. Mie una, ca să ne și amuzăm puțin, mi s-a recomandat repaus vocal încă de la vârsta de 10 ani, dar abia acum, 30 de ani mai târziu, am hotărât să urmez acel sfat.
Totodată, este extrem de dificil să comunici altfel decât vorbind, când ai de-a face cu oameni complet deconectați de la inimile lor. În unele situații devine așa de frustrant, încât alegi să renunţi. Acum înțeleg prin ce trec oamenii care nu pot vorbi, cum sunt priviți și câte trebuie să îndure… Vreau să spun că odată cu acest post am ajuns să simt o compasiune mai mare pentru ei, deși înțeleg că la nivel spiritual este ceva ce și-au ales să experimenteze înainte de a se întrupa. ❤🙏
Cele mai grele situații până acum au fost să comand la restaurant, să merg cu autoturismul la spălătorie, să fac cumpărăturile la Mega şi de asemenea să ajung la o înţelegere cu cei de la Vodafone servicii fixe, care mă sună de câteva zile să renegociem contractul pentru internet şi unde, din păcate, text-mesajele mele nu ajung fiindcă sunt apelată de pe un număr fix. Am să le trimit un email până la urmă…
Altfel, partea bună este că mă bucur de susținerea prietenilor, cu câțiva dintre ei deja m-am văzut şi a fost minunat să stăm în liniște la un ceai sau să ne plimbăm prin parc. Ne-am privit în ochi mai mult și am conștientizat și mai profund că ceea ce contează este prezența, conexiunea sufletească și nicidecum ceea ce scoatem pe gură.

Am avut şi câteva episoade mai hazlii în perioada asta, ziua de naştere a surorii mele va fi una de care sigur ne vom aminti cu zâmbetul pe buze peste câțiva ani, cumnatul meu nu se putea obișnui deloc cu mine în postura de om nevorbitor.
Odată, în timp ce mă plimbam cu un prieten pe lângă terasele de pe malul Dâmboviței, m-a oprit o echipă de jurnaliști care luau interviu oamenilor de pe strada pentru nu știu ce emisiune TV, efectiv m-am trezit cu microfonul la gură și nu vă spun, am fost la o fracțiune de secundă să răspund.
Altă dată, am întâlnit un om, pe care l-am rugat să mă fotografieze la un apus de soare în parcul Herăstrău și cu care m-am înțeles perfect, doar din priviri. Magic moment!
În tot acest timp, să știți că fiicămea se distrează copios pe seama mea, tot aşteaptă să vadă cât mai rezist. Pot sune că a nu comunica cu ea în mod obișnuit, a fost cea mai mare provocare în aceasta perioadă și recunosc că de vreo 4 – 5 ori m-am trezit scoțând câte un cuvânt pe gură, uneori chiar două, dar de fiecare dată ea a avut grijă să-mi aducă aminte că mă aflu în post.
Este extraordinar, ce automatism se formează între creier și limbă. O secundă dacă nu te observi, dacă nu ești cu lupa pe tine și-ai lăsat mintea să lălăie, te-ai dus… pur și simplu te trezești vorbind, iar două săptămâni fără să vorbești este un timp extrem de lung, credeți-mă. Deși am luat decizia să nu mai deschid gurița timp de 21 de zile, vă anunț că de câteva ori tot m-am trezit vorbind…  M-am trezit salutând un vecin pe scară într-o dimineață, în două ocazii m-am trezit zicând câte ceva în timp ce mă aflam în trafic la volan, m-am trezit vorbind cu un câine pe stradă, încercând să-l îndepărtez, m-am trezit pur și simplu vorbind singură în bucătărie în timp ce găteam sau odată chiar m-am trezit cântând în timp ce urmăream un filmuleț pe Youtube. Oricum, țin să vă spun că este absolut normal, tuturor celor care aleg să practice Mauna li se întâmplă așa, mai ales când o faci pentru prima oară. Important este să te auzi, să conștientizezi că tocmai ai vorbit și cumva imaginar,  printr-un gest, să-ți bagi cuvintele înapoi în gură și să ți le înghiți.

Minunată experiență  acest „post al inimii”  și simt că partea cea mai interesantă de abia de acum încolo vine.
Vreau să-i mulțumesc din inimă fiicei mele Timeea prin intermediul acestui articol pentru imensa răbdare și susținere de care dă dovadă, consider că ea este unul dintre ghizii mei spirituali și îi sunt profund recunoscătoare pentru tot!
În ceea ce privește atitudinea celorlalți membrii ai familiei, ca să mai râdem puțin, surorile mele spun că le inspir cu „nebuniile” mele, tatăl meu crede că am luat-o razna, iar mama m-a întrebat ce post urmează după acesta, al ochilor sau al urechilor?

Eh, încă nu m-am decis, dar dacă anul trecut după cele 21 de zile în care nu am mâncat absolut nimic și am băut doar apă, am simțit că înfloresc, am scăpat de unele convingeri şi de haina grea de 12 kg pe care o căram în plus, de data acesta, în urma acestui „post de vorbit”, cred ca egoul meu va fi cel mai afectat și cred că mintea va trece definitiv în slujba inimii, că prea mult timp raportul a fost inversat… Probabil că odată cu acest demers am să reușesc să creez spațiul necesar pentru ca vocea mea sacra să poată să se activeze și cine ştie, poate că și cei doi noduli formați pe coarda vocală se vor dizolva cu acest prilej, iar privighetoarea din mine va ieşi la lumină! 😍😍😍
Așa că, nu e exclus să încerc la un moment dat şi celelalte două posturi sugerate de mama, în primul rând pentru a-i înțelege mai bine pe frații noştri care nu folosesc aceste simțuri şi apoi pentru că ştiu că lipsa unui simț, le dezvoltă la cote inimaginabile pe celelalte.
Viața este un experiment continuu, uneori un test, alteori un joc, eu aşa o văd. Până acum am acumulat, am tot învățat, ne-am complicat, iar acum ca într-o spirală simplificăm, dăm jos tot, ne dezvățăm, redevenim ființele de lumină și iubirea care suntem de fapt!

Și pentru că Mauna se traduce prin liniștea completă, adică departe de orice fel de comunicare, pentru a ajunge la acea liniștire a minții, am hotărât ca ultima săptămână a acestui post, adică începând de Luni 15 Martie și până pe 21 inclusiv, să mă abțin și de la comunicarea prin mesaje, prin gesturi sau pe social media. Am să las telefonul și laptopul de o parte. Reduc până la limita posibilă comunicarea cu lumea exterioară. Am aranjat ca fiica mea să stea cu tatăl ei săptămâna viitoare și îmi dedic mie aceste zile. Am cărți care mă așteaptă să le citesc, sunt câteva parcuri verzi, cu alei frumoase care de-abia mă așteaptă să le străbat, băile lungi și fierbinți cu sare la lumina lumânării vor să mă bucur de ele, corpul meu iubește sesiunile lungi de yoga în liniște, fructele și legumele proaspete din piața Matache de abia m-așteaptă să le savurez, ce sa mai… am de stat cu mine și am multă iubire să-mi ofer. Este necesar să-mi reamintesc că eram Iubire înainte să iau forma acestui trup și necesar să conștientizez că nimic nu mă poate limita în a fi ceea ce sunt.

Deja simt  efectele benefice ale acestui post, sunt mai calmă, mai împăcată, mai ușoară și mult mai încrezătoare, iar conexiunea cu natura a căpătat înțelesuri total noi pentru mine. Așa că recomand această practică cu căldură tuturor celor care au chemare în această direcție.
Și mai simt să vă spun ceva, dragilor, nu vă faceți griji în ceea ce privește obținerea celor necesare vieții în această perioadă, mă refer la mâncare, apă, aer sau mai știu eu ce considerați voi a fi vital, cereți Sinelui vostru Divin să se ocupe de tot ceea ce aveți nevoie și vă asigur că nimic nu vă va lipsi. Veți avea sprijin din toate părțile, Universul încurajează întotdeauna astfel de demersuri.

În încheiere, dacă ați avut răbdarea să parcurgeți acest articol până aici, vreau să vă mulțumesc și să vă anunț că vă stau la dispoziție dacă aveți întrebări referitoare la această experiență. Îmi puteți scrie la adresa de email georgianadanila11@gmail.com sau chiar mai jos în secțiunea de comentarii dedicată acestui articol.

Zi binecuvântată!